Datasets:

OpenLLM-Ro
/

ro_wiki

Dataset card Viewer Files Files and versions Community

Split (3)

train · 123k rows

page stringlengths 33 136k
Sucul pancreatic este un lichid alcalin (pH 8) care conține enzime, proenzime și electroliți pentru digestia carbohidraților, proteinelor, grăsimilor și acizilor nucleici; 1,5-2 l sunt secretați zilnic de acinii exocrini ai celulelor epiteliale pancreatice, care însumează 98% din masa pancreasului. Sucul pancreatic este un lichid clar, vâscos, având un pH apropiat de 8. Bazicitatea este conferită de concentrația mare de ioni bicarbonat pe care îi conține. Sucul pancreatic este izoton în raport cu lichidul extracelular. În condiții normale, pancreasul secretă 1,5-2 l de suc pancreatic pe zi. În compoziția sucului pancreatic intră substanțe anorganice și organice. Dintre substanțele anorganice concentrațiile de Na+ și K+ sunt asemănătoare cu cele din plasmă; în schimb HCO3-este crescut. Concentrația HCO3-variază cu debitul secretor, de la 70 mEq/l la rate scăzute de secreție până la 130 mEq/l la rate înalte. Rolul HCO3-este de neutralizare a sucului gastric ajuns în duoden și de asigurare a unui pH optim pentru activitatea enzimelor pancreatice. Concentrația Cl-variază invers proporțional cu a HCO3-. Substanțele organice sunt reprezentate de enzime. Sucul pancreatic conține enzime a căror acțiune se exercită asupra celor trei principii alimentare: proteine, lipide și glucide. Enzimele pancreatice sunt secretate sub formă de proenzime ce devin active numai în lumenul intestinal, în prezența enterokinazei, protejând astfel glanda de autodigestie. Principalele proteaze pancreatice sunt tripsina, chimotripsina și carboxipeptidaza. Ele sunt secretate sub formă inactivă (tripsinogen, chimotripsinogen și procarboxipeptidază) și sunt activate în interiorul lumenului intestinului subțire. Proteazele pancreatice hidrolizează proteinele până la stadiul de oligopeptide. Tripsina este elaborată sub formă inactivă: tripsinogen. La pH 7-8 se transformă spontan în tripsină activă printr-o reacție autocatalitică, favorizată de Ca2+. În intestin reacția este catalizată de enterokinaza eliberată de mucoasa duodenală care desprinde șase aminoacizi din tripsinogen. Tripsina este o endopeptidază ce acționează în mod specific, rupând legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi aminați bazici: arginina și lizina. Acțiunea câștigă eficacitate dacă proteinele au fost supuse acțiunii pepsinei. Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului și metioninei. Prezintă și proprietatea de a coagula laptele. La fel ca tripsina, chimotripsina este secretată sub formă inactivă: chimotripsinogen. Activarea acestuia este catalizată de enterokinază și tripsină. Ca urmare a acțiunii tripsinei și chimotripsinei rezultă polipeptide. Carboxipeptidaza este o exopeptidază care scurtează polipeptidele cu un aminoacid. Acționează asupra polipeptidelor cu grupare carboxilică terminală. De asemenea, este secretată sub formă inactivă: procarboxipeptidază, activarea acesteia fiind catalizată de tripsină și Zn2+. Elaborată inactiv, colagenaza este scindată de tripsină în produs activ. Colagenaza scindează legăturile peptidice ale colagenului la nivelul unor aminoacizi: prolină, hidroxiprolină și glicină. Elastaza, produsă sub formă de proelastază și activată de către tripsină și enterokinază, hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor alanină, serină și glicină. Protaminaza produce dislocarea protaminelor și histonelor prin detașarea argininei. Ribonucleaza și deoxiribonucleaza acționează asupra acizilor ribonucleic și dezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând oligonucleotide. În sucul pancreatic este prezentă o proteină, inhibitorul tripsinei, ce previne activarea prematură a enzimelor proteolitice în acini și ductele pancreatice. Când pancreasul este lezat grav sau când canalul secretor este blocat și se acumulează o cantitate mare de suc pancreatic activitatea inhibitorului tripsinei este depășită. Secreția pancreatică rapid activată poate digera în câteva ore întregul pancreas (pancreatită acută). Sucul pancreatic conține diferite lipaze, secretate sub formă de zimogeni inactivi, cei mai importanți fiind colipaza, colesterolesteraza și fosfolipaza A2. Aceste enzime sunt activate de către tripsină în lumenul duodenal. Lipaza pancreatică este cea mai activă esterază din tubul digestiv, o moleculă de enzimă putând hidroliza 300.000 de molecule de substrat într-un minut. Aceasta separă acizii grași de glicerol la un pH 7-8 în prezența Ca2+ și Mg2+ ca activatori. Viteza de hidroliză este maximă la acizii grași cu patru atomi de carbon și scade prin alungirea lanțului. Sărurile biliare, prin acțiunea de emulsionare a grăsimilor, măresc suprafața de contact dintre substrat și enzimă, favorizând acțiunea lipazei. Dacă lipsește lipaza pancreatică, grăsimile sunt eliminate nedigerate în fecale, apărând steatoree. Colipaza fixează lipaza aproape de interfața ulei-apă, pentru ca ea să fie capabilă de a acționa mai eficace. Colesterolesteraza acționează în prezența sărurilor biliare, scindând colesterolul alimentar esterificat în colesterol liber și acid gras. Lecitinaza descompune fosfoaminolipidele în acizi grași și glicerofosfat de colină. Fosfolipaza A2 descompune fosfolipidele în acizi grași și lizofosfolipide. Sucul pancreatic conține, de asemenea, o amilază care este secretată sub formă activă. Precum amilaza salivară, ea lizează legăturile α-1,4-glicozidice, dar, spre deosebire de ea, este capabilă de a digera amidonul fiert și cel nefiert. În 10 minute de la pătrunderea acestuia în intestinul subțire, amidonul este în totalitate convertit în diferite oligozaharide, în principal maltoză și maltrioză. Amilaza pancreatică prezintă acțiune amiolitică mult mai intensă decât amilaza salivară - în 30 de minute hidrolizează o cantitate de amidon de 20.000 de ori mai mare decât greutatea sa. Acționează la pH optim de 6,5-7,2 în prezența Cl-. Componenta enzimatică este produsul de secreție al celulelor acinare și are loc în două etape. Procesul de sinteză al enzimelor are loc la nivelul reticulului endoplasmatic rugos, de unde sunt transportate intracelular până la aparatul Golgi, unde vor fi transformate în vacuole prin învelire cu o membrană. Vacuolele se unesc apoi și formează granulele de zimogen. Enzimele sunt stocate în granulele de zimogen localizate la polul apical al celulelor acinare. Apoi, ca răspuns la secretagoge, conținutul granulelor de zimogen este eliberat prin exocitoză în lumenul ductelor acinare. Sinteza este foarte rapidă, astfel că în 24 de ore pancreasul secretă o cantitate de proteine egală cu cea din structura sa. Majoritatea apei și ionilor prezenți în sucul pancreatic sunt secretați de celulele care alcătuiesc canalele adiacente acinilor. O caracteristică a acestor celule este capacitatea lor de a elibera concentrații mari de bicarbonat (de câteva ori mai mari decât cele ale plasmei). Secreția ionilor este stimulată de secretină și potențată de colecistokinină și acetilcolină. Transportul HCO3-în celulele ductale pancreatice, împotriva gradientului său, este un proces activ secundar. Celulele ductale pancreatice conțin anhidrază carbonică, care produce H2CO3 din CO2 generat de metabolismul corpului și apă. Acidul carbonic dă prin disocierea lui HCO3-și H+. Disocierea H2CO3 este urmată de expulzia H+ prin pompa H+/K+ de la nivelul membranei bazolaterale, iar HCO3-este schimbat apical cu Cl-. Cl-este reîntors în lumen prin canale de Cl-electrogenice. Electronegativitatea celulei este menținută prin efluxul K+ prin canalele de K+ de la nivelul membranei bazolaterale. Ionii de Cl-ajung în lumenul acinar prin canalele de Cl-ale membranei apicale de la nivelul celulelor acinare, cât și ale celulelor epiteliale ductale. Canalele de Cl-sunt activate de AMPc și Ca2+ din celulele acinare. Membrana bazolaterală prezintă cotransportul Na+/2Cl-/K+ și canale de K+ ce realizează eflux ionic, activate de Ca2+ intracelular.
Linda este membră a Consiliului Director al WWE încă din 1980 și este persoana căreia i se datorează în mare parte dezvoltarea și creșterea vânzărilor la produsele licențiate WWE. Este puternic implicată în acțiunile de caritate desfășurate de compania în care activează. Linda este o absolventă a East Carolina University și este licențiată în pedagogie. A devenit director executiv al companiei în anul 1994, în timpul scandalului steroizilor în care a fost implicată promoția de wrestling WWE.
Splina este unul din cele mai importante organe ale sistemelor limfatic și imunitar . Acesta este situat în partea stângă a abdomenului. La fetuși, splina produce eritrocite și leucocite, însă către ultimele luni ale vieții intrauterine, această funcție este preluată de măduva oaselor. Splina ocupa loja splenică, cuprinsă între colonul transvers și diafragmă, la stânga lojei gastrice. Are o culoare brun-roșcată și o greutate de 180-200 grame. Are o formă asemănătoare unui bob de cafea, ovală, prezentând: trei fețe, trei margini și două extremități. Splina are o structură caracteristică, fiind alcătuită din: capsula fibroasa și parenchimul splenic. Capsula fibroasă se găsește la suprafața splinei. Ea trimite spre interior trabecule, care se anastomozează și împart organul în formațiuni, numite lobuli splenici. Capsula fibroasă împreuna cu toate trabeculele care pornesc din ea, formează stroma conjunctivă. Stroma conjunctivă este formata din numeroase fibre conjunctive, printre care se găsesc fibre elastice și fibre musculare netede. În ochiurile stromei se găsește o retea din fibre de reticulină și din celule reticuloendoteliale. Acestă rețea formează pe alocuri niște canale, numite sinusuri venoase. Acestea sunt puternic anastomozate și sunt în legătură, pe de o parte, cu sistemul arterial al splinei, iar pe de altă parte cu sistemul venos din grosimea stromei. Peretele sinusurilor este alcatuit din fibre de reticulină dispuse circular și înconjurate de celule reticuloendoteliale. Parenchimul splenic sau țesutul propriu al splinei este așezat în ochiurile stromei conjunctive. El este format din două parți: pulpa roșie și pulpa alba. Ramurile arterei splenice pătrund prin hil și se ramifică în interiorul lobulilor, formând artere lobulare. Artera lobulară se ramifică în interiorul lobului și formează arteriole penicilare. Splina este inervată de fibre vegetative care provin din plexul celial.
Timusul este o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic. Este localizat retrosternal. Acesta se dezvoltă în copilărie, atingând un maxim în pubertate, după care involuează. Este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni (partea posterioară a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin. Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli.
Glanda endocrină este o glandă care secretă o substanță deosebită (hormon), pe care o poate trimite direct în circuitul sanguin. Glande cu secreție interna, deoarece produsul lor de secreție este eliberat direct in sânge .
Lacul poate asigura apă pentru irigarea unei suprafețe arabile de 1800 ha, drept pentru care între anii 1976-1980 s-a construit și un sistem de irigații (astăzi sistemul de irigații este complet distrus). Lângă lac se află localitatea Tansa; sat component al comunei Belcești.
Steagul statului Michigan prezintă stema statului pe un fond albastru ultra-marin, așa cum este descris în legea statului referitoare la steagul acestuia. Stema statului constă dintr-un câmp de culoare albastru deschis, pe care se găsesc un om pe o peninsulă, la marginea unui lac. Soarele răsare la orizont, luminând totul, iar omul ridică mâna sa dreaptă în timp ce ține în mâna stângă o armă, simbol al abilității sale de a-și apăra drepturile sale constituționale.
Guvernul Iuliu Maniu (1) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 10 noiembrie 1928 - 6 iunie 1930. Ministrul instrucțiunii publice și cultelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, cooperației și asigurării sociale Ministrul sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
Guvernul Iuliu Maniu (2) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 13 iunie - 9 octombrie 1930. Ministrul instrucțiunii publice și cultelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
Guvernul Iuliu Maniu (3) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 20 octombrie 1932 - 13 ianuarie 1933. Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice. În 1974 a fost numit directorul adjunct al Laboratorului Reacții Nucleare al Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, din Uniunea Sovietică, până în anul 1977, iar în perioada 1983-1986 a fost vice-directorul Institutului. Aici a condus cercetări experimentale care au avut ca rezultat descoperirea unei noi dezintegrări exotice în care se emit nuclee de Neon 24. În aceeași perioadă a dezvoltat, împreună cu Horia Scutaru, prof. Aurelian Isar, Eliade Ștefănescu și Werner Scheid (Giessen), Teoria sistemelor cuantice deschise aplicată la reacții nucleare. A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici. În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supra-grele. Aceasta a condus efectiv la producerea în laborator a unor astfel de nuclee. A fundamentat Teoria microscopică a dezintegrării alfa, recunoscută în mediile științifice internaționale. A dezvoltat (1977) teoria dezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât plumbul și a făcut predicția, confirmată în mod strălucit în 1983, a noilor moduri de radioactivitate. A publicat peste 350 de articole în publicații internaționale de prestigiu. Ordinul național "Serviciul Credincios" în grad de Comandor, 18 decembrie 2000.
Guvernul Alexandru Vaida Voievod (4) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 14 ianuarie - 13 noiembrie 1933. Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
Un simbol (latină, symbolum, greacă, σύμβολον - simbolon) este o reprezentare a unui lucru, concept sau calitate. Semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule. Folosirea și manipularea simbolurilor permite comunicarea și explorarea relațiilor existente între lucruri, concepte și însușiri. În continuare sunt exemplificate o serie de simboluri din diferite domenii de activitate. Termenul „Simbol” se poate referi la: Simbolurile tehnice, formulele de calcul folosesc diverse simboluri și prescurtări ale anumitor mărimi; utilizarea unor simboluri standard pe plan internațional este deosebit de importantă în procesul de globalizare simbol chimic, reprezentare prescurtată a numelui unui element chimic Târnăcop și ciocan, simbolul mineritului Psihoanaliza folosește simboluri la interpretarea visurilorHărțile geografice și geologice folosesc de asemenea simboluri explicate la "legenda hărții" Bahaismul, o religie arabă, este reprezentată prin steaua cu nouă colțuri Budismul este reprezentat prin roata învățăturii cu 8 spițe Crucea, peștele (greacă: ihtios) sau alfa și omega sunt simbolulrile religios al creștinismului Iudaismul prin steaua lui David cu șase colțuri, și menora-suportul de lumânări cu șapte brațe Sikhismul prin turban și sabie În Evul Mediu erau anumite cuvinte sau semne magice, ca de ex. talismanele - simboluri aducătoare de noroc Steagurile reprezintă simbolulurile țărilor Secera și ciocanul este simbolul comunismului
Reso a activat și în promoția World Wrestling Entertainment unde a fost cunoscut sub numele de ring de Christian, remarcându-se în meciurile disputate alături de bunul său prieten din realitate, Edge. În 2011 a avut un feud cu Randy Orton,pentru a câștiga titlul mondial la categoria grea,în acest an a deținut acest titlu de 2 ori,prima oară 5 zile și a doua oară 2 luni. El a mai încercat să câștige această centură și în fața lui Mark Henry dar acesta la învins rapid. Tot în acest an a avut un feud și cu Sheamus,l-a făcut să piardă 2 meciuri pentru centura intercontinentală deoarece Sheamus a intervenit într-un meci dintre Christian și Randy Orton pentru centura mondială,Sheamus se răzbună,accidentându-l pe Christian. Tot în 2011 Christian devine din Căpitanul Carisma aclamat de o arenă întreagă la un wrestler huiduit,din cauza modului prin care a câștigat a doua oară titlul mondial,scuipându-l în față pe Orton,determinându-l pe acesta să îl lovească sub centură. El revine în 2012 la Over The Limit unde câștigă Battle Royal-ul ``People Power``,câștigătorul primind o șansă la centura statelor unite sau intercontinentală,Christian a ales să se bată pentru centura intercontinentală pe care a și câștigat-o,el a revenit cu vechiul său tricou `` For The Peeps By The Peeps``adică a revenit ca acel Căpitan Carisma bun. Centura la echipe de 9 ori-cu Edge de 7 ori,cu Chris Jericho o singură dată și cu Lance Storm o dată
Universitatea Transilvania din Brașov (UniTBv) este o universitate de educație și cercetare științifică din Brașov, România, care cuprinde 18 facultăți, cu un număr de peste 19.500 de studenți și peste 730 de cadre didactice. În prezent, Universitatea Transilvania din Brașov este cea mai mare universitate din centrul țării, o universitate comprehensivă care oferă programe în domenii precum: inginerie mecanică, inginerie industrială, calculatoare, construcții, silvicultură, ingineria lemnului, design de produs, alimentație și turism, informatică, matematică, științe economice, medicină, pedagogie, muzică, lingvistică, drept, sociologie și asistență socială, psihologie. Programele de studii actuale au fost dezvoltate în vederea asigurării proceselor didactice și a șanselor reale de accesare a pieței europene de muncă pentru absolvenți, ținând cont astfel, atât de nevoile identificate la nivelul economic și socio-cultural, cât și de programele de studii similare din universități europene de prestigiu. Adaptarea permanentă a programelor de studii de licență, master și doctorat la cerințele societății a dus la crearea de trasee integrate Licență-Masterat-Doctorat (LMD), cu o structură modernă și flexibilă, accesibile studenților încă de la admitere, permițându-le acestora alegerea acelui traseu de formare care corespunde cel mai bine aspirațiilor și capacității lor. Universitatea Transilvania din Brașov este locul în care cultura și civilizația se îmbină armonios cu educația, membrii comunității academice organizând manifestări ce au apărut ca o emulație firească în contextul rolului universității în comunitate. Aceasta este parte activă a comunității brașovene, prin acțiuni precum: "Ziua Universității", "Stagiunea de concerte a universității", "Festivalul Etnovember", "Literatura iese în Oraș", "Transilvania Summer Event", "Chamber Jazz la Universitatea Transilvania" și prin alte evenimente realizate la centrele culturale ale universității, prin conferințe și dezbateri publice sau prin evenimentele caritabile pe care le găzduiește. Prin Centrul Muzical și cel Multicultural, universitatea a ieșit constant în comunitate. Expozițiile de sculptură, lansările de carte, întâlnirile cu personalități ale lumii artistice sau științifice sunt tot atâtea argumente în favoarea alegerii universității noastre ca un loc firesc și normal de formare și dezvoltare a viitorilor profesioniști, indiferent de domeniul de studiu ales."Echipa BlueStreamline, automobilul electric, școala de restaurare IL sunt alte realizări ale studenților universității realizate sub îndrumarea cadrelor didactice și care sunt deja recunoscute nu numai printre brașoveni. Etnovember, școlile de vară pentru studenți, conferințe și workshopuri la care au participat cadre didactice și studenți, acțiuni de voluntariat, competiții sportive și spectacole cultural artistice sunt alte activități la care studenții au participat pe parcursul anilor". În anul 2010, Facultatea de Drept și Sociologie se redefinește prin două noi structuri, respectiv Facultatea de Drept și Facultatea de Sociologie și Comunicare, aceasta din urmă propunând din 2017 un nou program de studii de licență: Media digitală. Începând cu anul universitar 2005-2006, activitatea didactică este organizată pe cicluri de studii: studii de licență, studii de masterat și studii doctorale. S-au proiectat noi planuri de învățământ, noi programe analitice (fișe ale disciplinelor), s-au promovat metode moderne de predare - învățare - evaluare, care au în vedere achiziția de cunoștințe și crearea competențelor cerute absolvenților de piața forței de muncă. Universitatea Transilvania a fost condusă de-a lungul timpului de: În universitate, in cadrul celor 18 facultăți, se derulează programe de studii la nivel de licență, masterat, doctorat, precum și programe de formare continuă, în sistemul de învățământ cu frecvență, la distanță și cu frecvență redusă. Pentru Universitatea Transilvania din Brașov, internaționalizarea reprezintă un obiectiv strategic și se manifestă sub diverse forme: dezvoltarea de parteneriate cu instituții de învățământ superior și cercetare științifică din întreaga lume, asigurarea cadrului de realizare a mobilităților studenților și cadrelor didactice, participarea în proiecte internaționale de educație și cercetare științifică, realizarea de programe de studii în parteneriat sau cu diploma dublă. În prezent Universitatea Transilvania din Brașov are peste 500 de instituții partenere din mai mult de 70 de țări de pe toate continentele. Pentru impulsionarea acestui proces, universitatea finanțează, din fonduri proprii, o serie de programe precum:Transilvania Academica Scholarship - burse pentru studenți internaționali, Transilvania Fellowship for Young Researchers - burse pentru tinerii cercetători, sau Transilvania Fellowship for Visiting Professors, Romanian Diaspora at Transilvania University, Rector's Guests at Transilvania University (în cadrul cărora sunt invitați specialiști de prestigiu din străinătate), Artist in residence @ Tranilvania University. UniTBv ocupă poziții onorante și în Metaranking-ul Universitar, fiind inclusă de la prima ediție, publicată în anul 2016, în acest clasament al vizibilității internaționale a universităților românești. În clasamentul Impact Rankings 2020 (clasament internațional care evaluează instituțiile de învățământ superior în funcție de modul cum se pliază pe obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de ONU) dat publicității de Times Higher Education - World University Rankings, care include 766 de universități din 85 de țări, UniTBv se situeză pe locul al treilea în topul universităților din România (pe locurile 301-400, din șapte universități din România care figurează în acest top). Universitatea Transilvania din Brașov este singura universitate din România care și-a construit propriul institut pluridisciplinar de cercetare. La momentul finalizării, în 2013, Institutul de Cercetare-Dezvoltare al universității era cea mai mare investiție în infrastructura de cercetare pe care o universitate din România o realiza prin atragere de fonduri europene. Institutul de Cercetare-Dezvoltare al Universității Transilvania din Brașov (ICDT) a luat naștere printr-un proiect de fonduri structurale destinat în primul rând facilitării creșterii competitivității universității în cercetarea națională și internațională. În subsidiar, dezvoltarea Institutului ICDT a vizat și ancorarea universității în mediul de afaceri din regiune, prin mijlocirea transferului tehnologic și dezvoltarea cercetării aplicate, în strânsă legătură cu nevoile locale și regionale privind cercetarea-dezvoltarea-inovarea. Cercetarea științifică din universitate a fost structurată pe 30 de domenii prioritare, interdisciplinare care sa-i permită integrarea cu succes în Aria Europeană a Cercetării. Sisteme de energii regenerabile și reciclare Simulare numerică, testări și mecanica materialelor compozite Managementul durabil al resurselor forestiere și cinegetice Exploatări forestiere, amenajarea pădurilor și măsurători terestre Tehnologii și sisteme avansate de fabricație Inginerie economică și sisteme de producție Ecobiotehnologii și echipamente în agricultură și alimentație Tehnologii și materiale avansate metalice, ceramice și compozite MMC Sisteme pentru controlul proceselor Informatică industrială virtuală și robotică Eco-design de mobilier, restaurare și certificare în industria lemnului Eco-tehnologii avansate de sudare Sisteme electronice incorporate și comunicații avansate Tehnologii inovative și produse avansate în industria lemnului Modelare matematică și produse software Centrul de cercetări economice Centrul de cercetare fundamentală și strategii preventive în medicină Centrul de medicină aplicată și strategii intervenționale în practica medicală Centrul pentru cercetări în domeniul inovării și creativității culturale Cercetări de lingvistică teoretică și aplicată Calitatea vieții și performanță umană Designul elementelor și sistemelor mecanice Dezvoltare personală, profesională, instituțională și educație pentru o comunitate durabilă Știința muzicii - excelență în interpretarea muzicală Cele 11 clădiri ale institutului, care găzduiesc în prezent 30 centre de cercetare dispun de autonomie energetică ridicată și concentrează o infrastructură modernă și complexă de cercetare, constând în linii integrate de echipamente high-tech pentru cercetare avansată în domeniul dezvoltării durabile. Institutul asigură: crearea unui mediu optim de studiu, cercetare, testare și experimentare; posibilitatea de concentrare a unui număr mare de echipamente tehnologice aproape de spațiile de studiu; asigurarea perspectivei de colaborare interdisciplinară prin includerea în spațiul ICDT a unui număr de centre de cercetare din domenii diferite; asigurarea unui spațiu generos pentru cercetare (aplicată), de natură să încurajeze relațiile de colaborare în cercetare-dezvoltare-inovare cu companiile locale, prin dezvoltarea de echipe mixte. Biblioteca Universității Transilvania din Brașov este o bibliotecă de tip universitar, care participă activ la procesul de educație și cercetare, deservind prioritar studenții, cadrele didactice și cercetătorii din universitate. Biblioteca Universității Transilvania din Brașov funcționează ca departament al universității, cu structuri specifice de servicii, birouri și ateliere de lucru, care asigură baza documentară și de informații necesare procesului de învățământ și cercetare, realizează valorificarea și comunicarea informațiilor, facilitează accesul diversificat și rapid la toate categoriile de surse, oferă servicii specializate de bibliotecă adecvate pentru toate categoriile de utilizatori. Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov este atât un spațiu de întâlnire între comunitate și arta contemporană, cât și un program de evenimente și proiecte conceput pentru a promova expresia artistică și ideile diferitelor culturi care compun lumea în care trăim. Prin deschiderea sa multidisciplinară, activitatea Centrului include proiecte din artele vizuale, literatură, muzică contemporană, film, teatru, dans, filosofie, publicistică ș.a., coordonate sau curatoriate de personalități recunoscute. Centrul Muzical este o extensie a Universității, având ca obiective promovarea culturii muzicale și a educației artistice atât a comunității academice, cât și a publicului brașovean. Acesta a fost înființat în 2015 și în fiecare an universitar organizează evenimente artistice care reunesc nume cunoscute ale scenei românești și internaționale și promovează studenții și tinerii absolvenți ai Facultății de Muzică din cadrul Universității Transilvania sau ai altor Facultăți de Muzică din țară. Evenimentele se desfășoară la Aula Sergiu T. Chiriacescu. Printre acestea enumerăm concertele și recitalurile incluse în Stagiunea de Concerte, Festivalul studențesc al Muzicii de Cameră Brassovia și Gala de Operă. Momentele muzicale gravitează în jurul pianului de concert Steinway & Sons, al celei mai moderne orgi digitale din țară sau al clavecinului Neupert „Blanchet”. În deschiderea anului universitar 2019-2020, și, totodată, a unei noi stagiuni de concerte a Centrului Muzical, a avut loc debutul Orchestrei de Cameră a Universității Transilvania din Brașov (Transilvania University Chamber Orchestra, TUCO) sub bagheta maestrului Traian Ichim. Proaspăt înființata orchestră de cameră îl are ca Președinte de Onoare pe prof. dr. ing. Ioan Vasile Abrudan, rector al Universității Transilvania din Brașov. Printre membrii orchestrei se numără cei mai buni tineri muzicieni din comunitatea academică brașoveană, actuali și foști studenți ai Universității Transilvania din Brașov. Membrul fondator al acestui proiect unic în spațiul academic românesc este doamna prof. dr. Stela Drăgulin. Dorința ce a stat la baza fondării acestui ansamblu instrumental este aceea de a reprezenta Universitatea Transilvania la cel mai înalt nivel al excelenței interpretative. Institutul Confucius al Universității Transilvania din Brașov este o organizație non-profit care are ca scop predarea și promovarea învățării limbii chineze, înțelegerea culturii și civilizației chineze, schimburile culturale, educaționale și științifice cu China contemporană. Mediateca este un centru cultural al Universității Transilvania din Brașov, deschis accesului comunității academice, studenților și tuturor celor care sunt interesați de colecțiile și programele sale. Mediateca oferă colecții impresionante de CD-uri, DVD-uri, casete video, vinyl-uri, reviste și cărți, precum și o serie de echipamente audio-video. Centrul pentru învățarea limbilor moderne al Universității Transilvania din Brașov prin personalul său competent și dotările de care dispune, are misiunea să ofere servicii lingvistice de calitate, la toate nivelurile mediului universitar - studenți, doctoranzi, cadre didactice și să creeze competențe în domeniul limbilor moderne pentru mediul de afaceri, agenți economici și pentru întreaga comunitate brașoveană. Centrul pentru învățarea limbilor moderne reprezintă una din interfețele mediului universitar cu comunitatea căreia i se adresează și este implicat în activități de cercetare și formare prin colaborarea cu alte departamente ale universității. Universitatea Transilvania dispune de 13 cămine pentru cazarea studenților, oferind un număr de 4234 locuri de cazare. Căminele sunt amplasate în cadrul a două complexuri studențești, Colina Universității (5) și Memorandului (8). De asemenea, UniTBv dispune de două cantine-restaurant, câte una în fiecare complex, unde zilnic servesc masa circa 1000 de studenți. Suplimentar, studenții se pot aproviziona cu produse alimentare de la magazinul Colina Market, gestionat prin Fundația UniTBv. Tot aici, în zilele însorite, studenții pot profita de terasa magazinului. Alăturat magazinului Colina Market se află Colina Club, un spațiu de relaxare și distracție, dotat cu mese de ping-pong, mese de biliard și jocuri de fussball. În cadrul Complexului Colina Universității se află și Colina Arena, un teren de fotbal în aer liber dotat cu gazon artificial, locul unde, în fiecare toamnă, are loc tradiționala competiție fotbalistică studențească Colina League Cup. Foarte aproape de Colina Arena se regăsesc alte 4 săli de sport acoperite destinate studenților, două de tip multifuncțional, o sală de gimnastică și una de fitness. Studenții Universității Transilvania sunt implicați, în fiecare an, în diferite activități științifice, culturale, sportive, administrative etc. De asemenea, studenții universității participă la competiții interne de proiecte, finanțate din venituri proprii, menite să ofere soluții de îmbunătățire continuă a vieții de student în cadrul campusului universității . Echipa de studenți BlueStreamline reprezintă anual, la nivel internațional, Universitatea Transilvania la competițiile de curse auto organizate în cadrul categoriei Formula Student. O serie de programe ale Universității Transilvania își propun să susțină studenții cu performanțe deosebite: Universitatea susține performanța, Susținerea Șefilor de promoție de la licee care devin studenții universității sau Susținerea Șefilor de promoție ai programelor de licență care continuă studiile prin accederea la programele de masterat ale universității, sunt doar câteva exemple în acest sens. Universitatea Transilvania din Brașov dispune de o infrastructură complexă și modernizată, astfel încât să faciliteze procesul didactic și de cercetare științifică. Corpurile de clădire sunt localizate pe raza municipiului Brașov, o mare parte dintre acestea fiind dispuse pe Colina Universității. Fiecare dintre facultățile din universitate și-a dezvoltat laboratoare moderne destinate studenților, acoperind toate programele de studii de licență și masterat, care cuprind echipamente de ultimă generație, infrastructură IT, hard și software specifice diferitelor domenii ale cunoașterii. Universitatea a colaborat direct cu companii și firme care au investit în dezvoltarea de laboratoare bine echipate. În ultimii ani, Universitatea Transilvania din Brașov a realizat investiții importante în creșterea infrastructurii necesare derulării procesului didactic. Au fost modernizate 23 de amfiteatre și s-au dezvoltat 300 de laboratoare didactice. Pentru asigurarea instrumentelor moderne de predare-învățare-evaluare, începând cu anul 2008 a devenit accesibilă o platformă de eLearning, care a fost optimizată în anul 2017. Accesarea platformei este facilitată de existența a șase săli de calculatoare deschise tuturor studenților și, mai ales, de introducerea internetului în camerele din căminele studențești. În Universitatea Transilvania din Brașov există două mari complexuri studențești: Memorandului (Memo) și Colina Universității. Complexul Memo cuprinde opt cămine, cu un număr total de 2.534 de locuri de cazare și o cantină-restaurant, iar complexul Colina cuprinde cinci cămine studențești, cu un număr total de 1.700 de locuri de cazare și o cantină-restaurant. În complexul Colina există un teren de sport multifuncțional, dotat cu nocturnă - Colina Arena și un club de biliard și ping-pong - Colina Club . Absolvenții Universității Transilvania din Brașov o reprezintă prin cariere de succes atât în mediul academic cât și în cel socio-economic. Având cariere de succes atât la nivel național cât și internațional, absolvenții Universității Transilvania sunt ambasadori ai acesteia în domenii diverse: învățământ, sport, muzică, inginerie, cultură, desfășurându-și activitatea în organizații naționale și internaționale sau în propriile firme. Marius Modiga - profesor de muzică, membru al ansamblului vocal Anatoli Gabriel Tamaș - 63 de selecții și 3 goluri pentru echipa reprezentativă de fotbal a României
Valea Lonii are o lungime de 22 km, iar suprafața bazinului acestuia este de 103 km². Debitul văii a crescut producând inundații în 1926,1940,1954,1970 și 1975. În 1980 au avut loc lucrări de dragare. Valea are multe meandre, create prin intervenția omului, pentru a evita inundațiile, căci nu există o mare înclinație a cursului. În momentul de față sunt necesare lucrări de regularizare și adâncire a albiei. În timpul secetei din 1943 Valea Feneșului a secat. Minima mediilor lunare multianuale este de 0,170 mc/s, iar minima absolută (secat) 0,020 mc/s.Numele Fenes ar proveni din maghiara arhaică în care „fene” înseamnă câine, copoi. În Evul Mediu una din obligațiile țăranilor din sate a fost și îngrijirea câinilor de vânătoare ai nobililor din cetăți (de aici ar proveni numele de Kisfeneș-Finișel, prima așezare pe care o străbate râul și Fenes-Florești, localitatea pe teritoriul căreia se varsă în Someșu Mic). O altă explicație are în vedere substantivul „fenyö” brad, de la care Fenyes ar însemna brădet. Potrivit altei ipoteze, numele ar fi dat de la pârâul Feneș, care s-ar traduce din maghiară cu cuți (pârâul cu cuți, gresii, de la fenkö cute).
Fiul lui Ögyek și al Emesei, foarte probabil s-a născut prin 820, a preluat comanda triburilor maghiare prin 858 și a păstrat acest rol de conducător până la moarte, prin 895. A întărit alianțele cu ceilalți șase lideri ai grupurilor tribale maghiare (Ond, Kond, Elõd, Huba, Tas și Tühütüm) și a tăbărât pe teritoriul hanatului hazar, călăuzind triburile spre Occident, găsind un nou spațiu de popas în regiunea Etelköz, de unde au reușit să respingă atacurile pecenegilor. Contrar obiceiurilor tribale, a reușit să transmită puterea fiului său, Árpád. Cât privește cauza morții sale sunt două ipoteze: 1) a fost asasinat și 2) posibil să fie vorba și de un sacrificiu uman (pe care el l-a acceptat senin); din păcate, însă, nu sunt informații istorice precise. Conform legendei, mama sa - Emese - ar fi văzut în vis un Turul (o pasăre sacră, Falconiformes) zburând spre ea și fecundând-o; ar mai fi visat și că ea ar fi pântecele din care se nasc mulțime de mari regi, dar că aceștia ar fi domnit în pământuri străine. Această legendă explică de altfel și numele fiului ei Álmos (adică: "acela care a fost visat"), dar legenda voia totodată să explice și originea divină a suveranilor maghiari. Cât despre moartea sa, aceasta ar fi fost prevestită de o profeție conform căreia el ar fi fost strămoșul unei dinastii de mari suverani, dar că nu va avea nicicând privilegiu de a păși în Panonia. Ambele legende au ajuns la noi din și prin codexuri medievale din sec. al XIII-lea adică într-o epocă deja creștină. De aceea cercetătorii istorici consideră că nu ar fi cu totul de exclus faptul ca autorul (sau redactorul) codexurilor medievale să fi preluat elemente din povestirile biblice; într-adevăr, sunt evidente asemănările cu Buna-Vestire făcută de înger Mariei și cu narațiunea vieții lui Moise, care a fost împiedicat prin moarte să intre în pământul Canaan, spre care a condus poporul pe care l-a eliberat.
Zoltán (sau Zulta; cca. 869-d.) a fost un „duce” (prinț) al ungurilor din 907 până în 948. A fost al patrulea fiu al lui Árpád. S-a însurat cu fiica lui Menumorut. În urma atacurilor concertate ale bulgarilor și pecenegilor, în anul 896 ungurii (printre ei, Zoltan, bunicul său, Almus, și cu tatăl său, Árpád) sunt alungați din Etelköz refugiindu-se spre vest, pe Valea Tisei mijlocii. De aici în 899 au lansat atacuri de pradă în Italia, iar în perioada 911-933 în Spania, Franța, Italia profitând de armistițiul cu Henric I al Germaniei. În 920 și-a condus oștenii în Italia, unde, asistat de locotenenții săi Bogát (tatăl lui Bulcsú/Bulciu) și Durșák, au cotropit și devastat Aquileia și Pavia. Ceva mai târziu, Berengar I, markgraful de Friuli, devenit rege al Italiei, a fost nevoit să cumpere pacea acceptând condiții și înțelegeri umilitoare.
Fiul lui Andrei I Catolicul și al Anastasiei de Kiev, Solomon a fost numit moștenitor al tronului de către tatăl său, dar s-a iscat o dispută legată de succesiune care l-a pus pe Solomon în situația să lupte împotriva rudelor sale: Géza, Ladislau I, apoi cu Béla I. În 1063 s-a căsătorit cu Judith, fiica împăratului Henric al III-lea cel Negru, cu care a avut o fiică, Zsófia, care s-a căsătorit cu Poppo, conte de Berg. După moartea lui Béla I în 1063, Solomon, încoronat deja odată în 1057 de tatăl său, Andrei I, a fost recunoscut ca rege și a fost încoronat din nou. Fiilor lui Béla le-au fost date principate. Tensiunile cu verișorul său, Géza, l-au obligat pe Solomon să ceară ajutor Germaniei din moment ce Géza avea sprijinul Poloniei. Din fericire, aceste tensiuni n-au cunoscut o confruntare armată. La 20 ianuarie 1064, Solomon și Géza au încheiat un tratat la Rába (azi: Györ), prin care i se recunoștea lui Solomon suveranitatea asupra Ungariei, iar lui Géza asupra teritoriilor sale. Șase ani mai târziu, s-a iscat un nou conflict între Solomon, pe de o parte, și Géza și Ladislau I (fratele lui Géza), pe de altă parte. Acest nou conflict (armat de data aceasta, un adevărat „război civil” cum este reținut de manualele de istorie), s-a încheiat pe 14 martie 1074 cu înfrângerea lui Solomon în lupta de la Mogyoród. Această înfrângere se explică prin faptul că - în timp ce ducele Géza I a fost ajutat de Othon de Olomouc - Solomon a fost abandonat de Henric al IV-lea. Astfel Géza a devenit noul rege al Ungariei, iar Solomon, înfrânt, s-a refugiat la curtea lui Henric al IV-lea și i-a cerut ajutor. Henric a venit cu armata lui în Ungaria, dar nu a avut succes și l-a părăsit pe Solomon. El a fugit la pecenegi și a cerut ajutorul regelui peceneg. Pecenegii au atacat Ungaria, dar regele Vladislav I a apărat țara. Solomon a rămas cu pecenegii și a participat într-o campanie împotriva Imperiului Bizantin în 1087, unde, după o bătălie pierdută, a dispărut. O legendă spune că a fugit de pe câmpul de luptă și a mers într-un pădure din Bakony (Ungaria). Acolo a trăit ca sihastru. În realitate, istoricii cred că a murit împreună cu niște camarazi de-ai săi, când a fugit de pe câmpul de luptă.
În timpul vieții, Ladislau a refuzat să opună rezistență ascensiunii verișorului său Salamon al Ungariei. Totuși, în 1073 a acceptat să se unească fratelui său Géza I ca să-l detroneze pe Salamon și mai târziu, după moartea lui Géza să urce pe tron. A rămas în amintirea poporului și în documente ca suveran luminat. A desăvârșit încreștinarea Ungariei (a emis un cod de legi împotriva păgânismului și de interzicere a șamanismului; a construit biserici și a transmis creștinismul și vecinilor). Ca legislator creștin, Ladislau a promulgat legi deosebit de severe îndeosebi împotriva păgânismului și ereziei: de obicei aceste abateri erau pedepsite cu moartea. Aceste legi au fost revizuite și îmblânzite de succesorul său, Kálmán. Conform opiniei specialiștilor, cea mai mare parte dintre legile sale aveau ca scop călăuzirea poporului maghiar spre dreptul european, în măsura în care acesta privea și apăra proprietatea privată. În legătură cu această atitudine de apărare a dreptului privat - explică istoricii - a fost încurajată migrația poporului spre teritoriile mai puțin populate. În lupta pentru investitură, Ladislau l-a susținut pe papă mai târziu, însă, s-a împăcat cu împăratul Henric al IV-lea. A dus o politică de expansiune teritorială în Croația. Învingător împotriva pecenegilor și cumanilor (în ungurește: kunok), a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la Zagreb sub influență și control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică. A murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul armatei cruciate. El a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei, i-a atacat pe cehi. În timpul războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la Nitra. A fost canonizat de Biserica Catolică pe 27 iunie 1192. A fost înmormântat în mănăstirea benedictină de la Somogyvár. Ulterior, după 1113, rămășițele pământești i-au fost mutate la Oradea, în vechea catedrală (distrusă în 1241 de marea invazie tătară). Prepozitura Sibiului, care a garantat autonomia bisericească a sașilor transilvăneni înainte de reforma protestantă, a purtat numele Sfântului Ladislau.
Acest muzeu este situat în Delaware Park Area, întinsa arie verde din partea nordică a centrului citadin, rodul proiectului urban a lui Frederick Law Olmstead din secolul al XIX-lea. Numele muzeului provine de la persoanele care au contribuit la înființarea lui, John J. Albright, respectiv care au ajutat la mărirea muzeului, Seymour H. Knox. Colecția muzeului provine în cea mai amare parte a sa de la colecția instituției Buffalo Fine Arts Academy, una dintre primele academii de artă din America (1862). La începutul anilor 1900, cu ocazia expoziției „Pan American Exposition”, grație fondurilor oferite de Albright a fost realizată o structură expozitivă. Edificiul a fost proiectat de Edward B. Greene și a fost terminat în 1905, când a devenit sediul „Albright Art Gallery”. Îndată după această deschidere au fost aduse și colecțiile Academiei și alte donații. Creșterea colecției cerea un spațiu mai mare. S-a decis atunci să se caute un sediu potrivit. A fost Seymour H. Knox cel care a finalizat noua construcție realizată pe baza proiectului lui Gordon Bunshaft în a doua jumătate a anilor '50. Noul muzeu a fost inaugurat în 1962. Una dintre atracțiile principale ale muzeului este Grădina Sculpturilor (S. Garden), care se află în centrul noii aule. Prin vitraliile care desparte edificiul de grădină pot fi admirate cele 14 sculpturi prezente aici.
Colecția Bührle este o fondație și o colecție de artă impresionistă și de artă modernă cu sediul în Zollikerstr 172, la Zürich, în Elveția. Colecția este găzduită într-o vilă din 1800 cu arhitectură în stil englezesc, situată în partea de sud a cartierului Seefeld. E.G. Bührle s-a născut la Pforzheim în Germania; a început cu studiul disciplinelor științifice ca mai apoi să se dedice complet artelor. În 1924 s-a transferat la Zürich unde și-a asumat direcțiunea Oerlikon, o industrie manufacturieră în condiții financiare precare, a reușit destul de repede să echilibreze balanța și să o ducă la activ; n-a trecut prea mult și a început să câștige astfel că sub călăuzirea sa intreprinderea a devenit o industrie lider în câmpul mașinilor și a ustensilelor, a textilelor și a aeronauticii A început să colecteze opere de artă doar prin anii 1930 deși cea mai mare parte dintre opere a fost achiziționată în ultimul deceniu al vieții sale, cu precădere de la impresioniștii și post-impresioniștii francezi. Cea mai mare preocupare a lui Bührle era aceea ca după moartea sa colecția să nu fie împărțită, pentru aceasta în 1960, la numai 4 ani după dispariția sa, a fost creată o fundație care a transformat în muzeu casa din Zollikerstrasse, casă în care industriașul adunase colecția sa care consta în 168 de tablouri și 30 sculpturi. În 1960 muzeul a fost deschis publicului. Muzeul - de câtva timp - concesionează deseori opere cu împrumut pentru marele mostre în întreaga lume; din această cauză este posibil ca unele dintre exponate să nu fie disponibile vizitatorilor uneori.
Fundația Beyeler este un muzeu de artă modernă și de artă contemporană situat în Baselstrasse 101 în comuna Riehen, în Cantonul Basel din Elveția. Pentru mai mult de 50 de ani cuplul Hildy și Erst Beyeler în afară de faptul că s-au preocupat cu succes de activitatea lor de organizatori de galerii de artă, au colecționat personal opere alese de la artiști clasici moderni. În 1982 pornind de la colecția lor a fost creată "Fundația Beyeler" care a fost expusă, în întregime, pentru prima oară publicului abia în 1989 pe lângă ' Centrul de Arte Reina Sofia ' din Madrid. În octombrie 1997, odată cu deschiderea Fundației Beyeler, al cărei edificiu a fost proiectat și realizat de Renzo Piano, colecția a dobândit un propriu muzeu. Trăsătura fundamentală a acestui muzeu este aceea că el nu se vrea doar un loc unde să fie bine păzit un tezaur prețios, dar se consideră un loc în care trecutul (colecția Beyeler) dialoghează cu prezentul (mostrele excepționale), dedicându-i acestuia din urmă (prezentului) o treime din cele 3.800 mp. Din suprafața muzeului.
Kunstmuseum se află situat în St. Alban-Graben 16 din Basel în Elveția; este un muzeu de artă antică și modernă. Sediul acestui muzeu se află într-o clădire de la sfârșitul anilor 1920. Edificiul, care în exterior se prezintă ca un mare bloc pătrat, este în fapt articulat în 4 brațe dispuse în jurul unei vaste curți centrale. În clădire, pe lângă colecția permanentă, care se întinde pe două etaje, este aranjat și „Kupferstichkabinett” (salonul de gravuri și de stampe). Această parte a muzeului este deosebit de importantă pentru desenele și stampele germane din sec. al XVI-lea, se remarcă nucleul de desene ale lui Paul Cézanne precum și vasta colecție a desenelor și stampelor de la începutul sec. al XX-lea. Colecția muzeului merge de la pictura sec. al XV-lea la producția artistică internațională a primilor ani ai deceniului al șaselea din secolul trecut (1960.
Kunstmuseum este un muzeu de artă antică, modernă și contemporană din Berna (Elveția). Acest muzeu a fost creat în 1879. În primii 50 de ani administrația muzeului a mers pe colecționarea operelor cu precădere a artiștilor cernesi și elvețieni. Abia prin anii 1930 și-au făcut apariția și primele opere ale marilor artiști europeni ai anilor 1800 și 1900.
Guvernul Alexandru Vaida Voievod (3) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 11 august - 19 octombrie 1932. Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
Atunci când încearcă să descrie universul recifelor de corali, cei care au avut șansa să-l exploreze folosesc întotdeauna un limbaj plin de culoare. Toți vorbesc despre magnifice grădini minerale, populate de creaturi stranii, cu forme și culori uimitoare, în care lupta pentru hrană și spațiu este intensă și continuă. Cunoaștem astăzi, datorită mijloacelor moderne de scufundare, infinit mai multe lucruri decât știa, de pildă, Charles Darwin. În linii mari, știm cum trăiesc și cum se dezvoltă recifele, ce animale populează acest mediu, care sunt relațiile dintre ele, cine sunt prădătorii și prăzile, cum funcționează, în ansamblu, întregul ecosistem și, mai ales, am început să înțelegem extrema lui fragilitate, dar și pericolele care-l pândesc și îl pot distruge. Pentru un biolog, recifele de corali sunt adevărate laboratoare, în care se pot realiza cercetări științifice de o infinită varietate, iar pentru scufundătorul îndrăgostit de mediul submarin reprezintă acea ultimă frontieră, un univers încă virgin, care așteaptă să fie descoperit. Pentru a face față competiției nemiloase și pericolelor ce domnesc pretutindeni în recif, unele viețuitoare, separate adesea de multe trepte pe scara zoologică, sunt gata să accepte „căsătorii din interes", adică asocieri (termenul general este „simbioză") care, cel puțin la prima vedere, par de-a dreptul ciudate. Așa este conviețuirea dintre speciile de pești-clovn (genul Amphiprion, familia Pomacentridae) și marile actinii numite și anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzicătoare (nematociste), capcane mortale pentru speciile care formează zooplanctonul, dar și pentru majoritatea peștilor de dimensiuni mai reduse. Peștii clovn par să se bucure de o imunitate totală față de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformându-se într-un adăpost pe care peștii nu-l părăsesc niciodată. Este o asociere fascinantă între un celenterat, din încrengătura Cnidaria, aflat abia pe treapta a doua a metazoarelor, imediat după spongieri (bureți), și un animal vertebrat, un pește. Cum a fost ea posibilă? Ipoteze dintre cele mai fanteziste s-au succedat de-a lungul anilor. Astăzi este acceptată părerea că peștii Amphiprion izbutesc să se protejeze de efectul urzicant al tentaculelor anemonei printr-un strat gros de mucus care le acoperă întreaga suprafață a corpului. Dacă acest strat de mucus se subțiază sub o anumită limită sau dispare, peștele este pierdut. Paralizat imediat de veninul celulelor urzicătoare, el este devorat. Dar astfel de situații sunt, se pare, destul de rare. În mod obișnuit, peștii-clovn stau aproape permanent printre tentaculele anemonei sau în preajma acestora, dar se refugiază grabnic în mijlocul lor, de îndată ce apare un potențial prădător.
Mănăstirea Sucevița a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind formată din 5 obiective: Turnuri de nord-est și nord-vest - datând din secolele XVI-XVII și având codul SV-II-m-A-05651.04 și Tradiția așază pe valea râului Sucevița, între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului Petru Șchiopul. Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament. Tur virtual 360o Mănăstirea Sucevița - format din 3 panorame virtuale Manastirea Sucevita, o lectie deschisa de istorie si religie, 8 mai 2000, Evenimentul zilei
Ansamblul bisericii Arbore a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-A-05487 și fiind format din două obiective: Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment: "Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie, iară lucrul adevărat nu să știe. Numai atâta putem cunoaște că norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ștefan vodă pre palmile lui, avându atâta credință și în tineréțile lui Ștefan vodă toată țara otcârmuia, unde mulți vrăjmași i s-au aflatu, cu multe cuvinte réle l-au îmbucat în urechile domnu-său. Ci pururea tinerii să pleacă și cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor). Și acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceață amar, pentru nevoința lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru mulți înspăimântați din lăcuitorii țării au început a gândi cum vor lua și ei plată ca și Arburie, că nu multă vréme după acéia, într-același an, au tăiat și pe ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita." Cronicarul scrie că decapitarea harmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului. Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind distrusă de un incendiu. Pe la sfârșitul celui de-al treilea sfert al secolului al XIX-lea, terenul pe care se afla curtea a ajuns în proprietatea unui anume Ion Vichiuc, care a dărâmat-o. Prin anul 1926 se mai vedea aici doar un morman de ruine. Ea se afla la circa 75 m sud-est de biserică, de locul unde era mai amintind astăzi doar un dâmb cunoscut astăzi sub numele de "La Movileanca". Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă. Prima atestare a satului Arbore are loc într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). Această localitate a făcut parte din moșia Solcii, ale cărei pământuri se întindeau de la Pietrele Muierii până în apa Sucevei, cuprinzând toate localitățile din acest areal. Inițial, satul s-a numit Solca de Jos. La 7 martie 1502, Luca Arbore a cumpărat satul Solca de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe locul unui schit străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: "Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoința sa și cu inimă curată și luminată și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul. Și s-a început în anul 7010, luna aprilie 2 și s-a sfârșit în același an, luna august 29". După cum atestă o inscripție din naos, pictată deasupra ușii, în anul 1541 a fost refăcută parțial pictura interioară a bisericii. Cu acest prilej, Ana, fiica lui Arbure cel bătrân, a poruncit meșterului Dragosin, fiul popii Coman din Iași, să zugrăvească și pereții exteriori. Biserica s-a degradat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Locașul de cult a rămas fără acoperiș până când nordul Moldovei a fost ocupat de austrieci. Intemperiile produse în această perioadă au dus la deteriorarea picturii interioare. În anul 1867, la nord-vest de biserică a fost înălțat un turn-clopotniță de piatră, cu un etaj. În decursul timpului, Biserica Arbore a suferit o serie de reparații parțiale, de consolidare și restaurare, care nu i-au alterat arhitectura inițială. În secolul al XX-lea s-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1909-1914,1936-1937,1955-1956 și 1965-1970. În vara anului 1975 s-a efectuat o intervenție de urgență pentru consolidarea stratului suport al picturii de către o echipă coordonată de Tatiana Pogonat. În perioada 1980-1993 s-au efectuat lucrări de consolidare a bisericii. După Revoluția din decembrie 1989, de restaurarea acestui monument istoric se ocupă profesorul Oliviu Boldura, banii fiind alocați de Ministerul Culturii direct firmei de specialitate. Lucrările se desfășoară lent din cauza faptului că profesorul Boldura s-a angajat în efectuarea a 12 lucrări de restaurare în județul Suceava și a aproximativ o sută în întreaga Moldovă. Preotul Alexandru Chifan se plângea că muncitorii au plecat de aici deoarece nu le plăcea mâncarea. Începând din anul 2005 în biserică nu se mai oficiază slujbe religioase. În prezent, în satul Arbore mai funcționează alte două biserici ortodoxe:Biserica "Sf. Treime" (construită în 1912 în partea de vest a satului) și Biserica "Sf. Gheorghe" (construită în perioada 2003-2010 în locul numit “Cutul de pe Clit” din partea de nord-vest a satului). Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore are un plan asemănător cu al bisericii din Reuseni, prezentând multe elemente comune cu biserica Mănăstirii Dobrovăț, ambele construite de Ștefan cel Mare în anii 1503-1504. Ea a fost construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida. Edificiul are un plan mixt, având o formă dreptunghiulară în exterior și o formă treflată în interior. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea - 22 m, lățimea - 9,10 m și înălțimea - 8,5 m. Lăcașul de cult este lipsit de turle, având un acoperiș în patru ape rotunjit spre răsărit ca urmare a curburii absidei. Sub acoperiș se află o cornișă de piatră cioplită. Absida altarului este semicirculară și decroșată față de restul construcției. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcției este accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale (cu circa 2,5 m) legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică era folosită odinioară drept clopotniță. La momentul respectiv, această nișă constituia o inovație în arhitectura moldovenească, ea fiind preluată ulterior și de biserica din Reuseni. Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din piatră profilată. În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților laterali ai naosului se află două nișe scobite, ceea ce conferă interiorului bisericii un plan pseudotrilobat. Calota este întâlnită și în naos, înlocuind bolta semicilindrică. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce modovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" din Arbore este renumită prin pictura murală în frescă, de însemnată valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul. Pictura interioară a fost realizată imediat după finalizarea construcției, adică în anii 1503-1504. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538. Autorul frescelor este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica Arbore, Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească. Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiș. O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient de clar. În pronaos se remarcă portretul Sfintei Macrina, figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la Sinoadele ecumenice sau Cavalcada împăratului Constantin cel Mare, scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care apare în iconografia moldovenească numai la Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți și are un puternic mesaj antiotoman de natură să dezvolte sentimentele patriotic ale credincioșilor. Din pictura naosului sunt de menționat chipurile expresive ale sfinților militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor. În biserică se află două tablouri votive: unul pe peretele sudic al pronaosului, în interiorul chivotului de piatră, iar celălat pe peretele vestic al naosului. Tabloul votiv din pronaos, în care Luca Arbore apare înconjurat de soția sa, Iuliana, și de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentația somptuoasă a cneaghinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe cămășile populare de astăzi. În tabloul votiv din naos ctitorul apare alături de soție și de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieții sale. Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică. O parte a frescelor s-au deteriorat ca urmare a faptului că lăcașul de cult a fost descoperit o lungă perioadă de timp. Pictura murală nu s-a mai păstrat deloc pe peretele nordic și doar parțial pe absida altarului. Ea s-a păstrat, cu unele deteriorări, pe fațada sudică și integral pe cea vestică. Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje în continuă mișcare. Culorile vii, armonios îmbinate, degajă multă căldură. Artistul, cu o viziune nouă față de înaintași, reușește o sinteză îndrăzneață între elementele orientale și occidentale, bine integrată totuși în tradiție. Inovator, pictorul găsește unele soluții proprii de fluidizare a mișcării personajelor, evidente în scena Judecății de Apoi. Se observă și influențe ale picturii murale din tările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinții martiri, în Cinul de pe absidă, este o imagine unică și neobișnuită pentru Moldova. În prezent se lucrează la restaurarea interiorului si exteriorului bisericii, acțiunea fiind sprijinită financiar de Lions Club Voreifel, în care s-a angajat cu entuziasm doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich (Germania). Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă, la începutul secolului al XX-lea putându-se descifra doar: "... roaba lui Dumnezeu, Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci". O altă piatră de dimensiuni mici a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: "Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab". Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse. Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul", retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-a mai păstrat un manuscris al "Faptelor Apostolilor" cu o însemnare în limba slavonă: Cu bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Bogdan Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin porunca și cheltuiala robului lui Dumnezeu Luca Arbure pârcălabul Sucevei ... l-a dat ...celei din nou zidite biserici de la curtea sa de la Solca, unde este hramul Tăierii cinstitului cap al Înainte mergătorului și botezătorului Ioan, în anul 7015 (1507) luna mai 20".Vasile Tomiuc - "Istoria bisericii și a satului Arbora", în "Gazeta Bucovinei", anul III (1893), nr. 21.
Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 292, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570. Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective: Turnul clopotniță - datând din sec. XIX și având codul SV-II-m-A-05570.03 șiPotrivit predaniilor din bătrâni, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), "panul Ivan vornicul care era la Humor" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor. Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor” moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”. Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise, se mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare "a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim". Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, Tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova. Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. În prezent, acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna. La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este "adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan". La început, această ipoteză a fost contestată de către membrii Academiei Române, unul dintre principalii contestatari fiind Bogdan Petriceicu Hasdeu. În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică. Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 291, având codul de clasificare SV-II-m-A-05569. Pe aceastăp listă se precizează că ruinele se află la circa 100 m sud-vest de incinta actuală. În 1535, ctitorul a adus o echipă de meșteri zugravi care să asigure pictarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată. Printre ei, există indicii că a participat și Toma din Suceava, care se intitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei”. Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje. În anul 1653, cand cazacii lui Timuș Hmelnițki au jefuit și incendiat locașul de cult. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mănăstirea Humorului a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Gura Humorului (în ).Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri". După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială. În clădirile din fostul ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece. După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie, iar datorită frumuseții artistice a fost integrată circuitului turistic. În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului Mănăstirii Humor. Ansamblul pictural din pronaos și gropniță a fost restaurat în anii 1971 - 1972 cu sprijinul financiar și de specialitate al UNESCO. Cu acest prilej, s-a refăcut acoperișul bisericii prin lărgirea streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare de posibile intemperii. De asemenea, s-a restaurat turnul construit de Vasile Lupu, astupându-se fisurile din ziduri, refăcându-se zidurile și bolțile prăbușite, înlocuindu-se pardoselile de piatră, consolidându-se scările și reconstituindu-se balconul de lemn și acoperișul. În prezent, aici viețuiesc circa 20 de maici care își împart timpul între îndatoririle bisericești și lucrul în atelierele de pictură și de croitorie pentru veșmintele preoțești. Biserica "Adormirea Maicii Domnului” este construită în plan triconc, cu abside laterale, dar fără turle. Construită în stilul moldovenesc cristalizat în ultimul deceniu al domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), această biserică prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de bisericile ștefaniene. Este vorba de lipsa turlei de deasupra naosului, precum și de prezența pentru prima dată, în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis) și a tainiței, încăpere nouă suprapusă încăperii mormintelor. Soclul bisericii este din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside sunt decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul este înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonei din preajma munților. El este învelit cu șiță de brad. Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului. Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi: pridvorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. Pridvorul deschis are patru arcade mari terminate în arc frânt, care se înalță până sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru arcade, două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele laterale. Arcadele sunt separate de stâlpi pătrați, groși cât zidul bisericii. Spațiul interior al pridvorului este împărțit în două de un arc dublou median. Din pridvor se intră în pronaos printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. La partea superioară a pronaosului se află o cupolă sprijinită pe arcuri. Între pronaos și încăperea mormintelor, precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar naosul are o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită tainiță, unde se ascundea tezaurul bisericii în caz de primejdie. Între naos și altar se află o catapeteasmă veche, din lemn. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. Portalul de intrare în biserică are un ancadrament cu muluri terminat în arc frânt. Cele două ferestre din pereții pronaosului au ancadramente terminate în arc frânt, fiind împărțite în spații distincte bogat decorate la partea superioară. Deschiderile de trecere din pronaos în încăperea mormintelor și din încăperea mormintelor în naos au ancadramente cu baghete încrucișate, la fel ca și ferestrele dreptunghiulare din încăperea mormintelor, naos și altar. Biserica Mănăstirii Humor a fost împodobită peste tot, în exterior și în interior, cu picturi în frescă, ca și bisericile Voroneț, Moldovița, Arbore și Sucevița. Ceea ce caracterizează în plus întreaga pictură de la Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectat, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din Acatistul Sf. Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie. Pe peretele de vest este reprezentată Judecata de Apoi. Picturile de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre scenele reprezentate sunt cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, Asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 (în cele trei scene perșii sunt înlocuiți de turci), Rugul în flăcări, Viața Sfântului Nicolae (în 15 scene), precum și Parabola Fiului Risipitor. Într-una din scenele din Asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei otomane. Zugravul Toma din Suceava i-a împrumutat chipul său acelui călăreț. Pe abside sunt pictați
Guvernul Alexandru Vaida Voievod (2) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 6 iunie - 10 august 1932. Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
S - este limitat de Munții Cindrel printr-un abrupt de 300-400 m. S-a format în urma adâncirii rețelei hidrografice în formațiunile miocene ale sinclinalului rezultat în urma fazei stirice. Depresiunea are un caracter suspendat. Se evidențiază trei trepte de relief: Este temperată cu medii anuale mai scăzute (6°C), și precipitații medii anuale de 600-700 mm. A fost îndepărtată în proporție de 70%. Este răspândită în funcție de treapta colinară (fag, gorun soluri brune luvice), treapta câmpiei piemontane (pajiști secundare, pâlcuri de pădure de stejar și carpen  sol cernoziom levigat), treapta vegetaței de luncă (soluri aluviale, gleice). Așezările rurale mari și foarte mari se află în zona Sibiului, și au funcții industriale. Se remarcă autostrada A1 și magistrala feroviară 2, din care se desprind legături spre valea Oltului și valea Streiului. Este concentrat în special de către orașul Sibiu (cetatea, muzeul Brukenthal și Astra). Zona e importantă turismului prinpotențialul antropic al Mărginimii Sibiului, prin ocupațiile tradiționale și gastronomia specifică.
Guvernul Alexandru Vaida Voievod (1) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 1 decembrie 1919 - 12 martie 1920. Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului
Potrivit cu ceea ce spune Jon Foreman, numele de "Switchfoot" (Schimba piciorul), provine dintr-un cuvant folosit pentru surf."Noi toti iubim sa facem surf, si am facut surf de-a lungul vietii noastre, deci pentru noi numele are sens. Sa iti schimbi piciorul inseamna sa abordezi o noua pozitie pentru a face fata sa poti merge in directia opusa. Este vorba despre o schimbare si miscare, o diferita abordare a vietii si a muzicii."A compus si melodia "This is home" pentru coloana filmului "Cronicile din Narnia : Printul Caspian"(2008).
Guvernul Constantin Coandă a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 24 octombrie - 28 noiembrie 1918. Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Ministrul industriei și comerțului Ministrul agriculturii și domeniilor
Caltaboșii, numiți în unele zone și cartaboș, chișcă sau călbaj, sunt niște cârnați, preparați de regulă la tăierea porcului, din măruntaiele acestuia fierte și tocate. Se consumă proaspeți sau afumați. Compoziția diferă de la o zonă la alta, poate conține sau nu orez și bucățele de slănină. Dacă în compoziția caltaboșilor se adaugă și sânge (colectat la tăierea porcului, lăsat să se coaguleze, fiert și tocat), se obține așa-numitul „sângerete”. Are aceeași compoziție ca toba, ultima având totuși o cantitate mai mare de carne, la care se mai adaugă urechi de porc, carne de la picioare, limba și șorici.
Guvernul Arthur Văitoianu a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 27 septembrie - 30 noiembrie 1919. Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Ministrul industriei și comerțului Ministrul agriculturii și domeniilor
Guvernul Nicolae Iorga a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 18 aprilie 1931 - 5 iunie 1932. Ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, sănătății și ocrotirii sociale Ministrul lucrărilor publice și comunicațiilor
În tabelul următor este prezentat programul de asamblare al SSI. Componentele Stației Spațiale Internaționale care încă nu sunt plasate pe orbită sunt prezentate conform planificării din manifestul Grupului de lucru pentru planificarea zborurilor ( - FAWG) al NASA, așa cum era în 6 aprilie 2008. Operațiile viitoare sunt însă orientative, deoarece planificarea misiunile navetelor poate fi schimbată între timp.
Liviu Librescu () a fost un profesor de inginerie și mecanică la Universitatea Virginia Tech și supraviețuitor al Holocaustului. Domeniile sale principale de cercetare și expertiză erau aeroelasticitatea și aerodinamica sistemelor instabile. Profesorul Librescu a decedat prin împușcare în masacrul petrecut în 2007 la Virginia Tech, în timp ce încerca să blocheze intrarea în sala lui de clasă în fața trăgătorului asasin pentru a-și proteja studenții și a le da timp să fugă. Liviu Librescu s-a născut la Ploiești, într-o familie evreiască, fiul avocatului Izidor Librescu. În anul 1940, Izidor Librescu a fost exclus din barou la fel ca toți avocații evrei și în anul 1941 a fost deportat în Transnistria. Liviu și mama lui au găsit adăpost la rude și cu toții au fost internați în ghetoul din Focșani. După ce a căzut guvernul lui Ion Antonescu, tatăl lui Liviu s-a întors și a devenit activ în partidul liberal condus de Gheorghe Tătărescu. Liviu s-a ocupat cu învățătura și datorită talentului său a continuat să învețe și în perioada comunistă deși avea "origine socială nesănătoasă".În continuare, a lucrat la "Institutul de cercetări de mecanică aplicată al Academiei RPR" și a înaintat în științe făcându-și un bun nume de savant. Liviu a reușit să trimită clandestin în străinătate un manuscris care a fost publicat în Olanda. Mai târziu, a primit premiul "Traian Vuia" al Academiei Române. Liviu Librescu a fost un evreu laic, cetățean israelian, foarte legat de Israel, unde locuiesc copiii și nepoții lui (și văduva lui s-a mutat în Israel după moartea sa) și unde a fost înmormântat după masacrul de la Virginia Tech, din Statele Unite ale Americii. Cu toate că el și familia sa au fost prigoniți în perioada antonesciană, el nu a învinuit tot poporul român și chiar a fost printre semnatarii propunerii adresate institutului Yad Vashem ca să recunoască pe Regina mamă Elena ca dreaptă între popoare. Aceasta este o listă parțială de publicații pe care Liviu Librescu le-a scris singur sau în colaborare: S-a sacrificat pentru studentii americani!, 17 aprilie 2007, Evenimentul zilei Profesorul-erou, inventator si reputat om de stiinta, 17 aprilie 2007, Evenimentul zilei Viata de roman a eroului din SUA, 19 aprilie 2007, Evenimentul zilei
Guvernul Alexandru Averescu (1) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 29 ianuarie - 4 martie 1918. Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Ministrul materialelor de război Ministrul industriei și comerțului Ministrul agriculturii și domeniilor
Wrestlingul, ca și oricare alt domeniu, are propriul său vocabular specific. Acest articol cuprinde o listă alfabetică a principalilor termeni de jargon ai acestui sport-spectacol. A-Team : un grup din care fac parte unele dintre cele mai mari superstaruri ale unei promoții de wrestling, care urmează să concureze în cadrul unui anumit eveniment. Următorul grup, format din wrestleri aflați pe treapta imediat următoare în ierarhia valorică poartă numele de B-Team, și așa mai departe. Abortion : acțiunea de a abandona continuarea unei feude sau folosirea unui gimmick, de obicei fără a da vreo explicație. Acest lucru poate avea loc datorită lipsei de interes din partea fanilor, dacă angle-ul este prost pus în scenă sau dacă spectatorii găsesc storyline-ul deranjant din punct de vedere moral. Termenul este unul vechi și nu mai este folosit în prezent, fiind înlocuit cu termenul de "Scrapped". Un exemplu în acest sens este storyline-ul referitor la presupusa moarte a lui Vince McMahon, care a fost abandonat datorită tragediei petrecută în familia wrestlerului Chris Benoit. André shot : o tehnică de filmare folosită pentru a pune în evidență sau a exagera înălțimea unui wrestler, fie prin filmarea lui de jos în sus, filmarea interacțiunilor lui cu persoane scunde sau de înălțime medie, fie prin suspendarea cu ajutorul diferitor suporturi a wrestlerului. Acest principiu este folosit și atunci când se aleg arbitrii meciurilor de wrestling, care sunt persoane mai scunde, pentru a scoate în evidență înălțimea wrestlerilor implicați în meci. Denumirea provine de la wrestlerul André the Giant, care în timpul interviurilor obișnuia să stea pe diferite obiecte pentru a părea și mai înalt decât era. Agent sau Road Agent : manager, deseori el însuși un wrestler retras din activitate, asigură legătura wrestlerului cu bookerii și forurile de conducere ale promoției. În WWE este denumit producător ("producer"). Angle : sinonim cu storyline. Un angle poate cuprinde un singur meci sau un singur segment dintr-un show săptămânal, sau se poate transforma într-o vendetă ce poate dura mai mulți ani. Angle-ul poate fi modificat pe parcurs dacă nu se primește răspunsul așteptat din partea publicului sau unul din wrestleri își reziliază contractul de colaborare cu promoția în care activează. Apter mag : un magazin de wrestling de tip vechi care susține realitatea kayfabe-ului. De obicei este alcătuit din articole și interviuri inventate. Termenul își are originile de la numele jurnalistului Ben Apter, senior editorul revistei Pro Wrestling Illustrated Arm colour : un wrestler cu un braț însângerat (de obicei, ca rezultat al blading-ului). Babyface (numit și baby sau face): un wrestler considerat ca făcând parte din rândul wrestlerilor "buni", care respectă regulile, atrăgând aprobarea și simpatia publicului. Vezi și termenii "heel" și "tweener". Backyard wrestling : acțiunea de a practica wrestlingul ca un hobby, de obicei de către persoane fără un antrenament specific. Fenomenul este întâlnit cu precădere în rândul adolescenților. Termenul poate fi folosit și în cazul promoțiilor de wrestling independente cu o notorietate de neglijat. Bait and Switch : când un promoter sau un wrestler îi face pe fani să creadă că se va întâmpla un anumit lucru, dar acționează în așa fel încât lucrurile iau o cu totul altă turnură, spectatorii fiind surprinși într-un mod plăcut sau neplăcut, devenind confuzi și dezamăgiți. De exemplu, Jerry Lawler trebuia să se lupte cu Bret Hart la SummerSlam 1993, dar Lawler a simulat o accidentare și l-a trimis în ring în locul său pe clovnul Doink. Batman match : un termen folosit pentru a descrie un meci foarte prost executat. Termenul provine de la un serial al televiziunii americane ABC din anii '60, în care erau prezentate scene de luptă bizare și caraghioase, însoțite de o coregrafie comică. Beat down : când un wrestler sau alt performer este bătut foarte rău, de obicei de un alt grup de wrestleri. Bizzaro World : expresie folosită pentru prima dată de Jerry "The King" Lawler. Termenul se referă la fanii dintr-un oraș care îi încurajează pe wrestlerii heel, îi huiduiesc pe wrestlerii face sau reacționează într-un mod neașteptat vizavi de evenimentele care se petrec în show-ul de wrestling. Jerry obișnuiește să folosească termenul când se referă la fanii canadieni, care de obicei încurajează orice wrestler de origine canadiană, indiferent de orientarea acestuia. Termenul este utilizat uneori și pentru descrierea fanilor britanici, atunci când susțin un wrestler englez heel sau un performer antiamerican. Blade (în română - lamă) : un obiect tăios folosit pentru acțiunea numită "blading". Lama este de obicei ascunsă în fașele pe care le au wrestlerii pe mâini sau într-un loc ferit de privirile spectatorilor. Blading : acțiunea prin care unui wrestler i se provoacă o rană deschisă pentru a determina sângerarea. Bladingul poate fi autoprovocat sau poate fi făcut de către alt wrestler. Locul în care se provoacă de obicei sângerarea este fruntea. Blind : atunci când un arbitru stă cu spatele și nu observă că una din părțile implicate în luptă trișează (de obicei trișorii sunt wrestleri heel, care obțin astfel un avantaj în meci). Blind tag : un tag făcut într-un meci pe echipe, când wrestlerul de pe apron face schimbul cu partenerul său din ring în mod involuntar sau fără consimțământul acestuia. Acest lucru se întâmplă cel mai des atunci când wrestlerul din ring este aruncat în colțul echipei sale. Blow off : meciul final al unei feude, care are loc de cele mai multe ori în cadrul evenimentelor pay-per-view. Termenul mai este folosit și în cazul ultimului meci pe care un wrestler îl dispută în cadrul unei promoții. Blow up : situația în care un wrestler ajunge să fie lipsit de energie, fie din cauza rezistenței scăzute, fie din cauza efectuării unei serii de manevre solicitante din punct de vedere fizic în momentele de început ale meciului. Blown spot : o manevră de wrestling executată greșit. Termenul apare și sub forma de botched spot. Bonzo gonzo : moment dintr-un meci pe echipe în care toți wrestlerii sunt în ring, implicați într-o altercație generală, arbitrul scăpând lucrurile de sub control. Booker : persoană care decide structura unui show de wrestling, ia decizii asupra meciurilor și asupra rezultatelor, creează storyline-uri . În atribuțiile echipei de booking (numită Creative Team în cadrul WWE) intră și alte aspecte deosebit de importante, cum ar fi orientarea wrestlerilor (face/heel), alegerea gimmick-urilor ș.a.m.d. Booking : acțiunile întreprinse de bookeri. Termenul este folosit de wrestleri și pentru a face referire la un meci care va avea loc sau la o apariție viitoare într-un show de wrestling. Bozark : denumire veche folosită pentru wrestleri de sex feminin. Bowling Shoe Ugly : expresie inventată și folosită de comentatorul Jim Ross pentru un lucru/eveniment care este de-a dreptul regretabil, deseori folosită sub formă de scuză în fața telespectatorilor. Broadway : atunci când un meci cu o durată determinată (de 20 sau 60 de minute) se termină cu o remiză. Brocking : acțiunea prin care un wrestler execută greșit cea mai importantă manevră din meci, încurcându-se în coarda superioară a ringului. Situația a fost numită după wrestlerul Brock Lesnar, care a pățit acest lucru atunci când a vrut să execute un Shooting Star Press în meciul contra lui Kurt Angle la WrestleMania XIX. Bump : atunci când un wrestler/arbitru/manager sau alte persoane cad pe podeaua ringului sau suprafața din jurul ringului. Bump Card : teoria conform căreia în întreaga sa carieră, un wrestler poate să cadă pe podeaua ringului de un număr limitat de ori. Odată ajuns într-o promoție importantă, wrestlerul poate să nu mai dorească să execute manevre de pe corzile ringului, deoarece conform acestei teorii, își adaugă de fiecare dată o altă căzătură la numărul limitat pe care se presupune că-l are la dispoziție. Bury : acțiunea prin care un promotor sau un booker decide să-i reducă popularitatea unui wrestler, făcându-l să piardă rușinos meciuri sau punându-l să participe în storyline-uri denigratoare sau care nu sunt pe gustul publicului. Această acțiune poate fi o consecință a pierderii statutului privilegiat pe care îl deținea până atunci wrestlerul în cadrul companiei, sau poate fi rezultatul unui conflict existent în viața reală între booker și wrestler. Finisher : Miscarea semnatura al unui wrestler, cu care se incheie meciul. Adesea considerata cea mai puternica miscare din arsenalul sau. Gimmick : Rolul/personalitatea pe care wrestlerul o afiseaza in ring sau in afara acestuia. Pinfall : Modul cel mai des intalnit pentru incheierea unui meci. Ca un pinfall sa fie valid, wrestlerul trebuie sa fie cu umerii la pamant pana la incheierea numaratorii de 3 secunde. Tweener : Este un luptător ambiguu din punct de vedere moral, care nu este nici heel nici face. Termenul este, de asemenea, utilizat pentru a desemna luptători care pot alege la întâmplare ambele alternative, cât și pentru luptători care folosesc tactici de heel, dar (în ciuda sau din cauza lui) sunt iubiți de public.
Înainte de a începe cariera de wrestler a fost bodyguard. Nash a activat de-a lungul carierei în numeroase promoții de wrestling,WCW,TNA și în prezent WWE sub diverse nume de ring ( Diesel, Big Sexy). Are un record de cea mai rapidă victorie pentru o centură mondială de 8 sec împotriva mereu tânărului Bob Backlund. A făcut una din cele mai dominante echipe din istoria wrestlingului mondial împreună cu Scott Hall The Outsiders,când dominau Wrestlingul pe echipe pentru mulți ani,câștigând și foarte multe centuri pe echipe. Nash, a debutat pe 6 iunie 1993, în WWE, unde l-a ajutat pe Shawn Michaels să-l învingă pe Marty Jannetty, pentru Centura Intercontinentală. El a devenit sub numele de ,,Diesel, bodyguard-ul lui Shawn Michaels, el purta părul și barba neagră. În ianuarie, 1994, la Royal Rumble, Diesel a eliminat 7 oameni, în mai puțin de 18 minute, timpul în care a stat în ring. În timp, el și-a format porecla de Big Diesel sau Big Daddy Cool. Diesel l-a învins pe Razor Ramon și a câștigat Centura Intercontinentală, după interferența lui Shawn Michaels. Diesel a făcut echipă cu Michaels, și i-au învins pe Headshrinkers (Samu și Fatu), pentru Centura la Echipe. Diesel bate un nou record și câștigă centura WWF, după ce îl învinge pe Bob Backlund, în 8 secunde. Într-un meci dintre Hall, Nash, Sting și The Giant (care a reintrat în nWo, după ce a fost dat afară cu doi ani în urmă), Hall l-a trădat pe Nash, și l-a lovit pe acesta cu propria centură la echipe și a părăsit ring-ul. În echipa lui Nash, s-a alăturat și Lex Luger. La Halloween Havoc, Hall l-a învins pe Nash, după ce Nash i-a dat două Jacknife Powerbomb-uri, și a părăsit ring-ul, Hall câștigând prin count-out. În luna următoare, la World War 3, Nash a intrat al 60-lea om, în meciul din trei ringuri, iar Nash a ieșit învingător, primind o șansă la titlul la categoria grea. La Starrcade, Nash îl învinge pe Goldberg, într-un meci fără descalificări, și câștigă centura la categoria grea. Nash i-a încheiat seria de victorii neîntreruptă a lui Goldberg. Pe 4 ianuarie 1999, Goldberg a primit o revanșă cu Nash, însă Goldberg a fost arestat (scenariu). În acea seară, Hulk Hogan revine, după ce și-a anunțat retragerea, cu două luni în urmă. Goldberg fiind arestat, Nash și-a pierdut titlul, după ce Hogan a trișat și l-a lovit în piept. După meci, Nash a reunit din nou nWo-ul dar doar pentru scurt timp. În mai, 1999, Nash câștigă campionatul mondial WCW, pentru a doua oară, după ce îl învinge pe Diamond Dallas Page la Slamboree. Apoi a apărut la emisiunea ,,The Tonight Show, și a pus o provocare de 250.000$, provocare la Bret Hart, pentru 24 mai programare. Fratele lui Bret Hart, Owen, a murit într-o cascadorie de wrestling. După aceea Bret Hart a mers la Los Angeles și a anulat meciul și vrăjmășia. La The Great American Bash, Nash îl învinge pe Savage, prin descalificare, după ce Sid Vicious, intervine, și îl lovește pe Nash cu un big boot, și îi dă un powerbomb lui Nash. După aceea la Bash at the Beach, Savage și Sid Vicious îi înving pe Nash și Sting, în meci Savage face pin-ul pe Nash, și astfel Savage devine noul campion la categoria grea. După aceea la Nitro, Nash intervine, într-un meci pentru titlu, dintre Hogan și Savage, unde îi dă un Jackknife Powerbomb, asigurându-i victoria lui Hogan. Săptămâna următoare, Nash îl atacă pe Hogan, în meciul împotriva lui Sid Vicious, și devine din nou heel. Nash, Sid și Rick Steiner, încep o vrăjmășie cu Hulk Hogan. La Road Wild, Hogan îl învinge pe Nash, într-un meci de tip, cine pierde se retrage, meciul fiind și pentru centura la categoria grea. La Royal Rumble 2011, după 7 ani de absență în WWE, Nash se întoarce sub numele de Diesel, pe care nu l-a mai folosit din 1996. Diesel intră cu numărul 32, în Royal Rumble, din care este eliminat după câteva minute de Wade Barrett. Nash a acordat un interviu, celor din WWE, și a anunțat că se va întoarce în WWE, prin semnarea unui nou contract. A mai anunțat, și că, dacă nu era Diesel, el nu era decât un baschetbalist mediocru de la Universitatea din Tennessee.
Guvernul Alexandru Averescu (2) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 13 martie 1920 - 16 decembrie 1921. Ministrul industriei și comerțului Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul muncii și ocrotirii sociale
Termenul Diesel se poate referi la : Rudolf Diesel, inventatorul motorului care îi poartă numele Diesel, o firmă italiană de design
Guvernul Alexandru Averescu (3) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 30 martie 1926 - 4 iunie 1927. Ministrul industriei și comerțului Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul muncii, cooperației și asigurării sociale Ministrul sănătății și ocrotirii sociale
Miliarul de la Aiton este o piatră miliară romană (în ) din anul 108 d.C., descoperită în 1758 în satul Aiton, județul Cluj. Stȃlpul miliar descoperit de Mihály Szathmári Pap (profesor de religie, 1737-1812) în anul 1758 la Aiton, marchează distanța de la Potaissa la Aiton, constituind prima atestare documentară a localităților Potaissa (Turda) și Napoca (Cluj). Nu se cunoaște locul exact din sat unde a fost descoperit. A ajuns apoi la Cluj. Căutȃnd piesa în anii 20-30 din secolul al XX-lea, Constantin Daicoviciu nu a reușit să o mai găsească în grădina din Cluj unde se știa că era amplasată. Originalul miliarului probabil s-a pierdut. Cercetătoarea clujeană Iudita Winkler a descoperit, prin anii 70-80, desenul din 1773, realizat de Johann Seivert, în manuscrisul acestuia, care este păstrat la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca, desen pe care l-a publicat apoi în 1982. Există 3 copii ale miliarului: In partea de jos a inscripției de pe miliar stă scris MPX, care este formula de calcul a distanței dintre Potaissa și Aiton (14,8 km):În satul Aiton, în locul numit „La cruce” din vatra satului, în curtea casei nr. 130 precum și în curtea școlii, se găsesc urme ale drumului roman Potaissa-Aiton-Napoca.
Familia Flintstone sau Aventuri în epoca de piatră (titlul original în ) este un serial american de televiziune de desene animate prezentate de canalul de televiziune ABC și produs de Hanna-Barbera Productions. The Flintstones este unul dintre cele mai pline seriale de succes de televiziune create vreodată. Inspirat din acțiuni ale serialelor anilor 1950, așa cum ar fi The Honeymooners, The Flintstones se referă la viața de zi cu zi a unui „primitiv”, Fred Flintstone, membru al „clasei muncitoare” din „epoca de piatră”. Aventurile sale zilnice, precum și ale familiei sale, respectiv ale vecinilor și prietenilor lor din casa de alături, alcătuiesc structura și substanța serialului. Serialul a fost prezentat în varianta originală de compania de televiziune ABC și a durat între 1960 și 1966. Ulterior, serialul a fost reprogramat de mai multe ori de către Screen Gems, Worldvision Enterprises, Turner Program Services și, respectiv de Warner Bros. Television, care are actualmente dreptul de proprietate al întregii serii. În România serialul s-a difuzat încă din anii 1970, pe TVR 1 la emisiunile magazin de week-end si se numeau "Aventuri în Epoca depiatră" sau "Fred și Barney". Mai târziu, au început să fie difuzate pe Cartoon Network și Boomerang. Fred Flintstone - un funcționar, om al peșterilor și singurul care aduce bani în casă în familia Flintstone. Fred Flintstone o iubește pe Wilma, pe Pebbles și popicele, deși asta nu este neapărat ordinea priorităților. Repetând întruna celebrul lui „Yabba-Dabb-Doo!”, Fred Flintstone dă mereu de bucluc împreună cu cel mai bun prieten al său, Barney; și, de obicei, Wilma este cea care trebuie să salveze situația. Porecla lui Fred când joacă popice este „Degețelesprintene”, iar capul familiei Flintstone are obiceiul de-a da cu bâta-n baltă! În engleză, Fred este jucat de Alan Reed și de Daws Butler (doar în episodul pilot). Wilma Flintstone - o casnică hotărâtă, o femeie de peșteră și inima familiei Flintstone. Poate că alte soții din epoca de piatră se plictisesc, dar avându-l pe Fred în preajmă, Wilma știe că n-o să fie liniște prea multă vreme. Wilma Flintstone are o răbdare de fier, dar știe când să întoarcă spre Fred o față dură ca piatra pentru ca lucrurile să nu scape de sub control în familia Flintstone! În engleză, Wilma este jucată de Jean Vander Pyl (și în episodul pilot). Betty Rubble - vecina cea amabilă a familiei Flintstone. Soția lui Barney, Betty, este foarte mândră de peștera și de familia sa și este incredibil de răbdătoare atunci când Barney se trezește amestecat în trăsnăile familiei Flintstone. Dar când se alătură acestora, ea poate cauza la fel de multe probleme ca soțul ei! În engleză, Betty este jucată de Gerry Johnson (sezoanele 5-6), de Bea Benaderet (sezoanele 1-4), și de June Foray (doar în episodul pilot). Barney Rubble - vecinul inimos, dar mai puțin deștept al familiei Flintstone. Barney locuiește peste drum de familia Flintstone, alături de soția sa Betty și de băiețelul lor Bamm Bamm. El este partenerul nesăbuit de năzbâtii al lui Fred, dar spre deosebire de capul familiei Flintstone, Barney vede adesea că urmează să dea de probleme, atâta doar că nu reușește să-l facă pe Fred să le evite! În engleză, Barney este jucat de Mel Blanc și de Daws Butler (în episodul pilot și episoadele 1,2,5,6 și 9 din sezonul 2). Pebbles Flintstone - o copilă preistorică fericită, sănătosă, mândria și bucuria familiei Flintstone. Fred Flintstone este fermecat de drăgălășenia fiicei sale, care poate obține orice de la el. Din fericire, a moștenit și ceva rațiune de la Wilma! În engleză, Pebbles este jucată de Jean Vander Pyl. Dino - dinozaurul de companie gălăgios al familiei Flintstone. Fred l-a luat ca să păzească casa familiei Flintstone, dar gălăgiosul Dino preferă să doarmă pe patul stăpânului decât să facă de pază noaptea. Dino îl trântește la pământ pe Fred Flintstone de fiecare dată când se întoarce de la lucru, apoi îl ține treaz noaptea cu gălăgia lui! În engleză, Dino este jucat de Mel Blanc. Sezonul 6 nu a fost difuzat dublat în română, din motive necunoscute. În 2011, a fost anunțat că producătorul Family Guy, Seth MacFarlane, va revigora The Flintstones pentru rețeaua Fox, primul episod urma să se difuzeze în 2013. După ce președintele Fox Entertainment, Kevin Reilly, a citit scenariul pilot a zis că "i-a plăcut, dar nu l-a iubit", așa că MacFarlane a ales să renunțe la proiect, in loc să-l reînceapă. În 2014, a fost anunțat că Warner Bros. dezvoltă un film de animație alături de Chris Henchy, Will Ferrell și Adam McKay, ca să scrie scenariul pentru proiect. Ferrell și McKay ar fi, de asemenea, producători executivi. În 2018, s-a confirmat că proiectul este încă în curs de dezvoltare, dar în prezent nu se știe dacă membrii echipajului ar mai fi implicați. A fost anunțat că o nouă serie de repornire a Flintstones, adresată unui public adult, este în curs de dezvoltare de către Elizabeth Banks și compania de producție Brownstone Productions.
Mitologia egipteană este un ansamblu de credințe și mituri religioase care s-au răspândit pe teritoriul Egiptului Antic până la apariția creștinismului și a islamului. Răspândiți de-a lungul Nilului, până la gurile de vărsare ale acestuia în Marea Mediterană, egiptenii antici nu au avut timp de mulți ani o identitate națională, fiecare așezare având proprii zei și propriile practici religioase. Marile orașe Heliopolis, Theba, Memphis și Hermopolis aveau fiecare zeul lor suprem, iar în urma unor victorii militare, ele își impuneau zeii și celorlalte așezări omenești. Cu timpul însă, se uita că unii zei au fost preluați din altă parte. Egiptenii antici venerau și unele animale (mitologie), cum ar fi păsările (în special ibisul), pisicile, leii, taurii și crocodilii. Aceste animale aveau propriile temple, alături de zeii cerești și ctonici (subpământeni), iar după moarte erau îmbălsămate și mumificate. Credințele timpurii se pot împărți în cinci grupuri distincte: Triada Ptah-Sekhmet-Nefertem de la Memphis, neobișnuită pentru că zeii nu erau înrudiți înainte ca triada să fie formată; unde zeul suprem era Ptah În întreaga istorie a Egiptului Antic, credințele dominante ale oamenilor s-au contopit, s-au schimbat și s-au impus în funcție de puterea câștigată de liderii diferitelor grupuri. Acest proces a continuat chiar și după sfârșitul civilizației egiptene antice. Ca un exemplu, în timpul Noului Regat, zeii Ra și Amon s-au unit într-o singură divinitate, Amon-Ra.Această "contopire" într-o singură divinitate poartă numele de sincretism religios. Sincretismul trebuie să fie deosebit de grupările simple de zei, numite uneori și "familii", ca în cazul zeilor Amon, Mut și Khonsu (Teba), care nu s-au unit. Peste timp, zeitățile au luat parte în multipe relații sincretice, de exemplu, Ra s-a unit cu Heru pentru a deveni Ra-Heruakhety. Cu toate acestea, chiar dacă au luat parte la aceste relații sincretice divinitățile originale nu au fost complet absorbite în divinitatea combinată, deși individualitatea celor care o formează a fost cu mult redusă. Relațiile sincretice pot include și mai mult de doi zei. De exemplu, Ptah, Sokar și Wesir au devenit Ptah-Sokar-Wesir. Zeițele au urmat un model asemănător. De asemenea, important de știut este că uneori caracteristicile unei zeități sunt asociate cu cele ale altei zeități, fără să aibă loc un sincretism. De exemplu, asocierea zeiței Hethert cu Aset. Un aspect interesant al mitologiei egiptene este că zeitățile joacă uneori roluri de-a dreptul antagonice. Ca exemplu, leoaica Sekhmet a fost trimisă de Ra ca să îi devoreze pe oamenii care s-au revoltat împotriva zeului, iar mai târziu a devenit o îndârjită protectoare a regatului și a vieții. Chiar mai complexe sunt rolurile jucate de Seth. Dacă îl judecăm după o perspectivă modernă, în special în legătură cu relațiile acestuia cu Wesir, Seth este o sursă a răului, un zeu diabolic. Această părere este greșită deoarece Seth juca în același timp și rolul de însoțitor și apărător al lui Ra împotriva lui Apep, șarpele gigantic din lumea subterană. Fără Seth, Ra, lipsit de apărare, nu ar mai putea să își facă zilnicul drum în barca sa solară, deci lumea ar fi lipsită de lumina soarelui Mitul genezei lumii are diferite variante în mitologia egipteană. Cea mai cunoscută din ele provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi exista doar o mare întunecată, trupul zeului Nu. Nu făcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. Din adâncul apelor a ieșit la un moment dat un munte, iar în vârful lui a strălucit în întreaga lui splendoare Atum, zeul soarelui, un alt membru al grupului Ogdoad și creatorul lumii. El scuipă și o creează pe Tefnut, zeița umidității, apoi tușește aducîndu-l pe lume pe zeul Shu , zeul aerului (Herodot spune că cei doi s-au născut din sperma zeului). Shu este văzut de obicei ca un om, deși unii îi atribuie înfățișare de leu. Tefnut are corp de om și cap de leoaică, sau este în întegime leoaică. Shu și Tefnut devin amanți și în urma relației lor se nasc Geb, zeul pământului și Nut, zeița cerului. Geb se așază pe sol, iar Nut se arcuiește deasupra lui, împingându-l la o parte pe bunicul lor, Nu. Apoi, Atum creează toate celelalte forțe ale universului și îi poruncește lui Shu, să îi separe pe Geb și Nut, așezându-se între ei. De aceea, de acum încolo cerul va fi separat de pământ de aer. În multe reprezentări egiptene însă, Nut continuă să fie legată de Geb prin privirea ei și prin vârful mâinilor și al picioarelor cu care unește estul de vest. Alte versiuni ale mitului creației sunt mai puțin cunoscute. Una din ele spune că Atum s-a născut dintr-o uriașă floare de lotus și avea înfățișarea unui prunc. Din gura lui au țâșnit zeii iar din ochii lui oamenii. La Theba, zeul creator este Amon, un zeu al vântului, care suflă pe suprafața oceanului primordial, Nu și scoate un strigăt de gâscă, pasăre inteligentă la egipteni, apoi ia forma soarelui. La Memphis, zeul înțelepciunii, Ptah, făurește lumea. El aduce la viață fiecare zeu și ființă rostindu-i numele. Se spune că zeul Khnum, o divinitate cu trup de om și cap de berbec, este responsabil pentru apariția omului. Răbdător și priceput el îi modelează pe roata sa de olar, apoi le dă viață. Conform mitologiei egiptene, oamenii sunt indispensabili zeilor care se hrănesc cu ofrande. După geneză urmează o perioadă de pace și înțelegere pentru zei. Atum (Ra) devine conducătorul celorlalți zei. Zeul Nu, reușește să se împace cu ideea că nu mai stăpânește întregul univers. El transformă ce a mai rămas din apele lui în fluviul Nil, indispensabil civilizației egiptene, și în ploi binefăcătoare. Lui Ra nu i-a plăcut ideea ca Nut și Geb s-ar putea căsători, chiar dacă era ceva permis atunci, și i-a ordonat lui Shu să-i separe. Astfel între cer și pământ a intrat aerul. Dar la adopostul noptii cei doi se apropiau, organelelor lor genitale atingandu-se. Nut își păstrează poziția arcuită deasupra lui Geb, însă în timpul nopții ea se apleacă puțin asupra fratelui ei astfel încât să se poată atinge unul pe celălalt. Atum nu observă acest lucru. Astfel, Nut rămâne însărcinată cu cinci copii. Aflând despre acestea, Atum se înfurie și îi poruncește lui Nut să nu nască. Decizia zeului a revoltat multe divinități. Nut a cerut ajutorul unui alt zeu, Thot, zeul înțelepciunii si al Lunii. Thot stia ca Ra are control asupra a 360 de zile. El a jucat senet cu Luna. Miza jocului era timpul. Thot a castigat partida si a primit 5 zile in stapanire. Aceste zile au fost create de Thot și nu de Atum, deci puteau fi folosite așa cum voia zeul inteligenței. Nut poate să nască fără să încalce porunca lui Atum. In acest timp Nut a putut naste cei cinci copii ai sai: Osiris, Isis, Seth, Nepthis si Horus cel batran. Cele 5 zile erau considarate imprevizibile. În prima zi ea l-a născut pe Osiris, moștenitorul tatălui său, Geb. Osiris a devenit primul faraon. În a doua zi, s-a născut Horus cel Bătrân, zeul cu cap de șoim, divinitatea războiului. În a treia zi, Nut vrea să se odihnească într-o oază, însă din ea țâșnește zeul Seth, zeu al fulgerelor, al deșerturilor și al răzbunărilor. În a patra zi, zeița cerului a născut-o pe Isis, protectoarea culturii, a căminului, a nașterii. În a cincea zi, este adusă pe lume zeița Nephtys, una din protectoarele morților. Dintre cei cinci copii, patru se căsătoresc: Isis se căsătorește cu Osiris, iar Seth cu Nephthys. Se spune că iubirea dintre Osiris și soția lui era imensă, cei doi fiind înlănțuiți în pântecele mamei, înainte de a se naște. Într-o zi însă, Osiris o confundă pe Isis cu sora ei, Nephthys (cele două erau gemene) și o lasă însărcinată. În urma acestei confuzii se naște zeul Anubis, cel cu cap de șacal. Isis află peste puțin timp de acest accident, dar nu vrea să se răzbune, ci dimpotrivă îl adoptă pe Anubis și îl crește ca pe propriul copil. Însă la rândul ei își dorește un copil de la Osiris, copil care avea să moștenească tronul Egiptului. Seth află de relația dintre Nephthys și Osiris și devine gelos cu atât mai mult cu cât el domnea peste deșerturi, în timp ce fratele său domina pământurile fertile de la Nil. De aceea el pune la cale un plan pentru a se răzbuna. Seth pune să se construiască un minunat cufăr de lemn parfumat, încrustat, pictat și înfrumusețat. În timpul unui banchet la care se adunaseră toți zeii, Seth arată cufărul și anunță că îl va oferi celui care va atinge exact marginile cu capul și cu picioarele. Toți zeii acceptă să încerce. După unele surse, cufărul era foarte mare, având în lungime aproape cinci metri. Singurul care a încăput exact în cufăr era chiar Osiris (se spune că însuși Seth a luat măsurile fratelui său în timp ce acesta dormea). Când Osiris s-a culcat în cufăr, Seth l-a acoperit repede cu capacul. Complicii de complot au sosit imediat, au îndepărtat toți zeii, au bătut cuie în cufăr, ca să nu poată fi deschis și l-au dus cu ei. O confuzie de nedescris domnește printre zei. Geb se rănește și din picăturile sale de sânge se nasc pinul și rășina, Atum plânge, iar din lacrimile lui apar albinele. Seth și acoliții lui au aruncat cufarul bine ferecat în fluviu. Regele Seth, venit la vânătoare în delta Nilului, găsește trupul lui Osiris, pe care îl taie în bucăți și îl aruncă în Nil. Când Isis și Nephtys văd asta, încep să il jelească pe Osiris și lacrimile lor fac fluviul să se reverse. De atunci Revărsarea Nilului este ceva obisnuit în fiecare an în Egipt. Cele două zeițe îl cheamă pe Anubis, zeul mumificării, cu cap de șacal. Toți trei contribuie la refacerea și mumificarea lui Osiris. Apoi Isis îi dă viață soțului ei și concep un fiu: Horus. Isis îl cheamă în ajutor pe Anubis, zeul cu cap negru (culoare ce simboliza renașterea în Egiptul Antic). Cu răbdare acesta adună la un loc membrele, le freacă cu ulei, le înfășoară în bucăți de pânză, confecționând prima mumie. Când își termină treaba, Osiris deschide ochii și începe din nou să respire. Isis se transformă într-un erete și se așază pe trupul soțului ei. Astfel, cei doi au conceput un copil, care va putea deveni rege ca tatăl său. Acest copil a fost Horus cel Tânăr. Pentru a-și proteja iubitul, Isis ascunde cufărul devenit sarcofag, printre trestiile Nilului, unde zeițele apelor îi erau prietene. După ce a săvârșit această faptă, Seth a devenit cunoscut ca zeul egiptean al răului, dar a devenit și un zeu al forței. Pe o piramidă stă scris că regele mort avea „forța lui Seth”. Seth a fost zeul Egiptului Superior și tovarăș al lui Horus (fiul lui Osiris), zeul Egiptului Inferior. În dinastiile a XIX-a și a XX-a (1567-1085 î.Hr.), Seth a fost principalul zeu și patronul ramessizilor, de aici, numele regal Seti. Între timp, deoarece Osiris dispăruse, Seth reclamă tronul în locul lui și îl și primește, deoarece Atum avea o slăbiciune pentru acest zeu. Isis care se afla încă în căutarea cufărului nu se poate opune acestui fapt. Se presupune că Seth a fost un rege rău și lacom. Într-o zi însă, aflându-se la vânătoare, el descoperă printre trestii sarcofagul lui Osiris. Cuprins de furie, el ciopârțește sicriul, scoate mumia, desface pânzele, face bucăți trupul și aruncă aceste bucăți în cele patru colțuri ale fluviului. Aflând acestea, Isis pornește din nou în căutarea soțului ei, trecând cu o barcă de-a lungul fluviului. Pe fiecare mal unde găsește o bucată din Osiris construiește un templu în onoarea lui. În cele din urmă strânge toate bucățile, în afară de organele genitale (în amintirea acestui lucru, multe mumii nu vor avea la rândul lor). Osiris este din nou îmbălsămat și mumificat și devine regele lumii de dincolo. Se spune însă, că vocea lui poate fi auzită uneori într-un loc aflat în apropierea Nilului, numit „Gura lui Osiris”. Între timp, Horus ajunge la vârsta maturității și revendică tronul lui Seth. Atum este plictisit și supărat de aceste certuri. Isis și zeița Neith îl susțin pe Horus, spunând că el este moștenitorul legitim al lui Osiris. Deoarece lui Atum i se reproșează că nu ia nici o hotărâre, acesta se supărăr atât de tare, încât refuză să își continue drumul zilnic pe cer. Văzând că vor rămâne fără lumina solară, zeii încearcă să-l convingă să renunțe la această hotărâre, dar fără folos. Până la urmă, Hathor, zeița bucuriei și a dragostei reușește să îl înveselească și să îl readucă la normal. Isis pretinde din nou tronul pentru fiul său. Seth sugerează ca zeii să se întrunească pe o insulă și să discute despre această problemă. Dar el spune ca zeiței Isis să i se interzică să vină pe insulă. Dar Isis vine sub înfățișarea unei femei muritoare foarte frumoase, și îl atrage pe Seth la o discuție, făcându-l să recunoască că este necinstit ca unui fiu legitim să i se refuze dreptul la tron. După aceasta Isis își arată adevăratul chip spunându-i lui Seth că l-a prins în cursă. Atum ezită din nou să aleagă un conducător. Seth propune o întrecere: el și Horus să stea sub apă sub înfățișarea unor [iar cel care stă mai mult să câștige întrecerea. Isis însă se teme că Seth va trișa și fabrică un harpon pentru a-l amenința pe fratele ei. Înduioșată însă de gemetele lui renunță să-l mai atace. Horus se înfurie și își ceartă mama. Dintr-un exces de furie chiar o decapitează.
Paul Donald Wight II () este un wrestler profesionist american, mai bine cunoscut prin numele său de Big Show. El a semnat cu WWE, unde a început să lupte din 1999, și a fost anterior Campionatul Mondial de Wrestling, unde a fost cunoscut sub numele de Big Show. Big Show este al 24 Triple Crown și al 13-lea câștigător de Grand Slam din istorie WWE. Între WWE și WCW, Show a avut loc 23 de campionate totale. El a fost, de asemenea, câștigătorul anual la al doilea meci de tip 3 60-oameni lupta de tip corp la corp în WCW 1996 și câștigător al Battle Royal-ului André the Giant la WrestleMania 31. Big Show este născut în Aiken, Carolina de Sud. După școală, Wight(Big Show) a lucrat în diverse locuri de muncă, inclusiv , vânător de recompense și telefonist prin a face din urmă pentru o companie karaoke, el l-a întâlnit pe Danny Bonaduce într-un concurs de amatori, în direct, la radio - show-ul lui de dimineață. Bonaduce l-a prezentat pe Wight(Big Show) prietenului său Hulk Hogan. Ei au jucat un meci de baschet ,iar mai tarziu a fost la un show WCW. Lui Hogan i-a placut de Big Show , și l-au recomandat pentru WCW , vicepreședintelui Eric Bischoff. Big Show a mers la evenimentul Horizon, și a fost invitat în Lockerroom, unde s-a întâlnit cu Ric Flair, Arn Anderson (eroul lui din copilărie) și cu Paul Orndorff. Mai târziu, el s-a întâlnit cu Bischoff acolo și au ajuns la un acord pentru semarea unui contract cu acesta. Big Show a început în timpul în care era în WCW să se intereseze despre alăturarea lui în WWF(1999). Promotor și Scout Bob Collins l-au transformat imediat după ce a recunoscut că a el nu a avut nici o experiență. În timp ce se antrena , el a făcut o bandă de audiție și a dat-o Mike Chioda, pe care el ar întâlnit într-un bar Philadelphia. Chioda îi transmite lui Pat Patterson, care nu sa deranjat ,pentru că el presupune că Big Show a fost un alt fel de luptător, diferit față de ceilalți. Abia când a văzut debutul gigantului (Big Show) în WCW, Patterson a realizat greșeala lui, și nemulțumirea lui Vince McMahon. A debutat în WWF în anul 1999 ca un membru al echipei lui Vince McMahon,Corporația. Tot în 1999 a câștigat și titlul WWE. În anul 2001 el reușește să câștige titlul Hardcore pe care l-a deținut de 3 ori. În perioada 2004-2005 face echipă cu Kane,alături de el câștigă titlurile la echipe. În perioada 2008-2009 Big Show activează în SmackDown! a luptat la WrestleMania 25 pentru centura mondială cu Cena și Edge dar a pierdut. Apoi în următoarele luni a menținut o rivalitate cu Cena dar nu a ieșit victorios din aceasta. În 2010 a fost mutat din nou în SmackDown! unde se realiază cu Kane. Câștigă din nou centurile la echipe de la Nucleu. Big Show a revenit pe 12 august salvându-i pe Mark Henry și Rob Van Dam de un atac de la The Shield. 4 zile mai târziu la SmackDown, Show, Henry, și Van Dam au învins the Shield într-un six-man tag team match. În următoarea zi, Show a comentat împotriva lui Triple H , astfel a fost pus într-un meci 3 la 1 contra celor din The Shield, unde Show a pierdut. Autoritatea l-a forțat pe Show să își atace prietenii pentru a-și păstra slujba. Când Show a încercat să se revolte , a fost arestat pentru că a încercat să îl lovească pe Triple H. La Battleground Big Show a intervenit meciul pentru titlul WWE dintre Bryan si Orton și i-a lovit pe amândoi, apoi a transmis un mesaj lui Triple H și The Shield. La Survivor Series, ca parte din echipa lui Cena, Big Show a trădat și l-a atacat pe Cena, cauzând eliminarea lui. Apoi, a dat mâna cu Triple H și a părăsit intenționat, fiind eliminat prin count out. Big Show l-a înfruntat pe Erick Rowan în primul meci de tipul Steel Stairs match la TLC, unde a câștigat. După un timp absent s-a întors în iunie având feude pentru centura intercontinentală luptând la Money in the Bank cu Ryback și La Summerslam într-un meci în trei cu Miz și Ryback dar câștigat de Ryback. Pe 9 noiembrie la Raw a intrat într-un turneu pentru a deveni campion mondial dar a pierdut cu Reigns în prima rundă. A mai apărut puțin în ring de atunci luptând la Raw de câteva ori în meciuri puțin importante. Pe 5 decembrie a luptat cu Seth Rollins pierzând prin count out și atacândul pe Kevin Owens. A participat în Royal Rumble 2017 dar a fost eliminat rapid de către Braun Strowman. Pe 20 februarie la Raw a luptat cu Strowman dar a fost învins. La Fastlane la bătut pe Rusev. A participat în turneul în memoria lui Andre the Giant de la WrestleMania 33 dar a fost eliminat.
Deține performanța de a fi de 9 ori campion Intercontinental, primul campion Undisputed, de 5 ori campion mondial, titlul WCW de două ori și titlul WWF odată. De asemenea mai deține de nouă ori „Triple Crown Champion” și patru Grand Slam-uri. În ciuda puternicelor sale credințe religioase, numele de ring al lui Jericho nu provine de la orașul biblic Jericho, ci de la titlul unui album al formației germane [metal], Helloween (Walls of Jericho). În afara ringului, Jericho este liderul formației americane heavy metal Fozzy și star în documentarul despre wrestling Bloodstained Memoirs. În 26 august, 1996 și-a făcut debutul în WCW, iar pe 15 septembrie a apărut la primul său pay-per-view, Fall Brawl, într-un meci împotriva lui Chris Benoit,pe vremea aceea Y2J era foarte tânǎr cu pǎrul lung dar foarte ambițios . În 28 iunie, 1997, acesta îl învinge pe Syxx în Los Angeles, California și câștigă primul său titlu la categoria ușoară (Cruiserweight Championship) pentru prima dată în WCW. Câștigă titlul din nou pe 12 august, 1997 învingându-l pe Alex Wright. Pune mâna și pe al treilea titlu, învingându-l pe Rey Misterio Jr. la „Souled Out”, forțându-l să cedeze prin mișcarea de submission Liontamer. După meci, Jericho îl atacă pe Misterio cu o cutie de unelte; Misterio rămâne în afara ringului timp de 6 luni. A avut un conflict cu Juventud Guerrera care aștepta o șansă la centura Cruiserweight. La pay-per-view-ul SuperBrawl VIII a existat un meci „Title vs. Mask” între cei doi, pierdut de Guerrera care a fost obligat să-și dea masca jos. După acest meci, Jericho a început să adune diferite trofee de la toți adversarii învinși de el, precum masca lui Guerrera. Jericho a început apoi un lung conflict cu Dean Malenko susținând că este un wrestler mai bun ca el, dar refuzând să lupte. Corespunzător maeștrilor ce folosesc tehnici în wrestling, Dea Malenko era cunoscut ca „The Man of 1000 Holds”, dar Jericho își spunea „The Man of 1004 Holds”. Pe 12 martie, 1998, un episod din WCW Thunder, Malenko a apărut pe față cu masca lui Guerrera și era pregătit să lupte cu Jericho, dar acestuia i-a fost dezvăluită fața. La „Uncensored”, Jericho luptă și îl învinge pe Malenko. După acel meci, Jericho aducea de fiecare dată în ring o poză cu Malenko pe care o insultă. Ca prioritate pentru Slamboree, a fost aranjat un meci „battle royal” pentru titlul Cruiserweight a lui Jericho, cel care câștiga avea șansă la centura. Ciclope câștigă meciul, dar imediat apare Dean Malenko deghizat pentru a avea șansă la titlu ca să-l învingă pe Jericho. Lui Jericho i-a fost luată centura pentru că era o victimă a unei conspirații plănuite. Pentru titlul rămas vacant, au luptat din nou la The Great American Bash Jericho și Malenko; Jericho își restituie centura datorită lui Malenko care a fost descalificat pentru o lovitură cu scaunul. Noaptea următoare, Malenko a fost suspendat pentru acțiunile sale. La „Bash at the Beach” Jericho a fost învins de proaspătul reîntors Rey Misterio Jr. într-un meci fără descalificări, unde Malenko a intervenit chiar dacă era suspendat . Următoarea noapte, Jericho își restituie din nou titlul de la Misterio după ce îl întrerupe pe J.J. Dillon, care în acel timp îi înmâna titlul lui Misterio. Acesta pierde însă decisiv titlul la Road Wild împotriva lui Juventud Guerrera, cu arbitru special Malenko . Pe 10 august, Jericho îl învinge pe Stevie Ray și câștigă centura World Television (Stevie Ray înlocuindu-l pe Booker T).Curând după aceasta, a început un conflict cu campionul mondial Goldberg căruia îi spunea „Greenberg”. Conflictul dintre cei doi avea să fie unul extrem, Jericho învingându-l pe Goldberg de 4 ori, dar nu și în ring conform regulilor corecte. Jericho nu a luptat niciodată corect împotriva lui Goldberg. Acesta citează reticența lui Eric Bischoff, Goldberg și Hulk Hogan de al înscrie pe el la un pay-per-view într-un meci squash împotriva lui Goldberg, meciul fiind pierdut de Jericho deși acesta simțea că va avea un mare succes. Pe 30 noiembrie, 1998 pierde titlul World Television împotriva lui Konnan. Începe un conflict cu Perry Saturn în târziul anului 1999. Acest conflict îi va implica pe cei doi în meciuri ciudate, ca cel de tip „pierzătorul trebuie să poarte rochie”, meci disputat la Souled Out și câștigat de Jericho. La SuperBrawl IX cei doi au mai luptat într-un meci asemănător, câștigat tot de Jericho . Într-un final, Saturn îl învinge pe Jericho la Uncensored într-un meci de tip Dog Collar. Avea să fie nemulțumit datorită regulilor din culise ale lui Eric Bischoff și nWo și a hotărât să plece în WWF.Jericho a alternat între turul din WCW și un număr de tururi japoneze înaintea debutului în „World Wrestling Federation” (WWF). Pe 13 ianuarie, 2003, Jericho câștigă un meci de calificare pentru meciul Royal Rumble împotriva lui Kane, RVD și Batista, unde își putea alege singur numărul de intrare. Acesta intră al doilea fiind față în față cu Shawn Michaels, cel care îl provocase să arate că este mult mai bun decât el. Jericho îl elimină pe Michaels, dar acesta se răzbună mai târziu când din cauza sa Jericho este eliminat de Test. Conflictul dintre cei doi a fost purtat până la Wrestlemania XIX, unde Shawn Michaels a fost victorios,Y2J atacându-l după meci pe Shawn Michaels. Chris Jericho este mutat în Smackdown iar el face echipă cu Edge la The Bash în 2009 și reușesc să câștige centurile la echipe unificate de la The Legacy și The Colons,dar Edge este trădat de Jericho la RAW unde Edge se accidentează la tendonul lui Ahile iar Jericho îl alege ca partener pe The Big Show unde aceștia la Night Of Champions în 2009 reușesc să își păstreze titlurile unificate la echipe împotriva celor din The Legacy aceștia își țin centurile până în decembrie 2009 unde JeriShow pierd centurile în fața celor din D-Generation X iar această echipă se destramă. La Royal Rumble Jericho intră al 29-lea luptător iar Edge se întoarce după o accidentare de 6 luni și Jericho este speriat și Edge reușește să câștige primul Royal Rumble din istoria lui. La SmackDown Chris Jericho are un meci împotriva lui Undertaker în care Edge este comentator iar Undertaker și Jericho ajung în afara ringului să se lupte,Edge îl privește pe Undertaker dar ,,Mortul Viu,,îl lovește cu un big boot în față pe superstarul necenzurat Edge,iar Undertaker îi pregătește lui Jericho un last ride pe care reușește să îl facă iar Edge intervine în meci furios pe Undertaker unde îl execută cu un spear(suliță) iar Jericho îl numără până la 3 pe Undertaker unde iese câștigător. La Elimination Chamber Chris Jericho face parte din acest meci pentru titlul mondial al greilor pe care îl deține Undertaker din acest meci mai fac parte John Morrison, R-Truth, Rey Mysterio și CM Punk în acest meci Jericho mai rămâne în cușcă decât cu Undertaker dar Shawn Michaels intervine în acest meci unde îi face un Sweet Chin Music lui Undertaker și Jericho îl numără până la 3 și devine campion mondial al greilor. La SmackDown conflictul dintre Jericho și Edge de abia începe,Y2j îl invită la emisiunea lui Highlight Reel pe 12 martie Edge îl lovește pe Jericho și se pregătește să-i dea o suliță lui Jericho dar campionul mondial Y2J îl lovește cu centura în cap pe Edge pentru că acești doi luptători se vor înfrunta la WRESTLEMANIA XXVI pentru titlul mondial al greilor pe care îl deține Chris Jericho. Jericho îl învinge pe Edge la Wrestlemania. După aceea Chris Jericho a fost draftat în RAW unde a făcut echipă cu Miz împotriva celor de la Hart Dynasty. O lună mai târziu a pierdut meciul cu Evan Bourne de la Fatal 4-Way, și noaptea următoare, el a câștigat o revanșă, unde a pus pariu pe cariera sa la data de 19.07 la un episod din RAW, Jericho a fost agresat de către Nexus, Jericho părea să se confrunte atunci când s-a dovedit a făcut echipă cu Edge rivali, John Morrison, R-Truth, The Great Khali și Bret Hart într-o echipă condusă de John Cena pentru a face față Nexusului la Summerslam. Cu toate acestea Jericho l-a criticat pe Cena din cauza formării echipei sale. La două săptămâni după aderarea lui Cena, Jericho a pierdut un meci,cine pierde iese din echipa de la Summerslam meci cu Cena. După meci, Cena i-a mai dat o șansă dar Jericho a refuzat. Ulterior, el și Edge(care au părăsit echipa de la Summerslam mai devreme în noaptea aceea) apar diferențele și apare alianța lor, înainte ca Director General Manager RAW a declarat că cei doi o să se confrunte cu Bret Hart și John Cena săptămâna viitoare, cu Nexus ca Lumberjacks. Meciul a fost condus no-contest după ce Nexus a încercat să-l atace pe Cena și Hart până când Morrison, R-Truth, Edge și Jericho i-au alungat din ring. La Summerslam Daniel Bryan l-a înlocuit pe Khali(care a fost atacat de Nexus săptămâna precedentă la RAW) iar echipa lui Cena a învins Nexusul. Curând după aceea, Jericho s-a dovedit a fi unul dintre candidații pentru centura WWE deținută de Sheamus într-un Six Pack Challenge la Night of Champions. Două săptămâni mai târziu la RAW, el a pierdut locul din eveniment după ce a pierdut un meci cu John Morrison după ce RAW General Manager a ordonat că dacă Jericho pierde nu va participa la eveniment, ca urmare a ceea ce s-a întâmplat săptămâna precedentă când Jericho a plecat dintr-un meci 5 vs 5 Elimination împotriva celor din Nexus. Cu toate acestea pe 13 septembrie la RAW, Jericho a fost re-admis după ce a învins Dinastia Hart într-un Handicap 2 vs 1 Steel Cage Match. Cu toate acestea, la eveniment, Jericho a fost eliminat primul din Six Pack Challenge. După aceea la RAW Jericho a pierdut din nou cu Morrison, iar într-un backstage Jericho a declarat că va juca în meciul Hell in a Cell pentru centura WWE dar Randy Orton i-a propus că dacă îl bate săptămâna viitoare la RAW poate să joace în meci, iar între cei doi a început un feud. La ediția din RAW 27 09 2010,Chris Jericho primește o lovitură cu tibia în cap de la Randy Orton. Acesta ajunge în spital,zăcând într-un pat(kayfabe). Contractul lui expirase în acea seară. La RAW-ul de pe 2 ianuarie 2012, în urma unor promo-uri lansate din noiembrie intitulate "It Begins",Chris Jericho revine în WWE după 15 luni,revenind în aceeași manieră ca în ultimele sale 2 reveniri. După mai multe săptămâni de tăcere,Chris Jericho a vorbit pentru prima dată la ultimul RAW înainte de Royal Rumble,spunând că va fi sfârșitul lumii și că va câștiga Royal Rumble-ul anul acesta. În săptămânile ce urmează, Jericho își explică acțiunile sale asupra campionului WWE,spunând că acesta este imitat de toți wrestlerii din backstage,și că Punk este cel mai fals wrestler din companie,spunând că el este cu adevărat "Cel mai bun din lume". Pe 25 iunie, în ediția de Supershow RAW, și-a făcut întoarcerea, întrerupând-ul pe John Cena, și a anunțat că el însuși este al treilea care a intrat în lupta de la Money in the Bank pentru servieta RAW. In aceeasi seara, a avut o lupta impotriva lui Cena dar a terminat prin descalificare după ce Big Show l-a atacat pe Cena. În cadrul evenimentului Money in the Bank, nu a putut câștiga lupta, fiind John Cena câștigătorul. În luna iulie, Jericho a început o rivalitate cu Dolph Ziggler. La SummerSlam, a reușit să-l înfrângă pe Dolph Ziggler după ce l-a predat cu un Liontamer. Următoarea noapte la RAW, Ziggler a cerut o revanșă, astfel că managerul general al RAW, AJ Lee, a organizat o luptă în aceiași noapte în care Ziggler paria contractul său pentru World Heavyweight Championship Money in the Bank și Jericho cariera sa în WWE. În cele din urmă, Ziggler a reușit să obțină victoria păstrând servieta și terminând cariera lui Jericho (Kayfabe) în WWE, totuși după luptă la atacat pe Ziggler cu servieta aplicând-ui un Codebreaker, lăsând compania pentru a treia oară. Jericho este liderul formației heavy metal „Fozzy”. În 2000, o bandă VHS documentează cariera lui Jericho, lansată și intitulată Break The Walls Down. Are emisiune radio săptămânală denumită „Rock of Jericho” din martie 2005, difuzată pe „XM Satellite Radio”. Pe 12 iulie, 2006 își face apariția la show-ul Attack of the Show! de pe canalul G4.În mai 2006 apare ca comentator pe VH1 la show-ul „40 Greatest Metal Songs”.Jericho a debutat ca actor în comedia plasată pe șcenă „Opening Night”. Tot Jericho a fost primul wrestler intervievat în documentarul despre wrestling Bloodstained Memoirs. Acesta apare de asemenea la Larry King Live pe 9 iulie, 2007 pentru a discuta despre sinuciderea și dubla crimă a lui Chris Benoit. A mai apărut la emisiunea lui Larry pentru a discuta despre conflictul din viața reală cu Mickey Rourke. Jericho a scris o autobiografie numită „A Lion's Tale” lansată în 2007 ce a avut succes la vânzări. Acesta va interpreta în filmul din 2009 Albino Farm. Jericho steps, pe pieptul unui oponent cu un singur picior într-o încercare de a pune pinul.
În 2011 a fost reangajat de Triple H (numit noul manager general al companiei după ce Vince McMahon a fost eliberat din funcție), iar acum în luna octombrie J.R. a fost concediat de noul Manager General al companiei: John Laurinatis. J.R. a avut și o dispută cu Michael Cole la începutul anului. J.R. ajutat de Jerry "the king" Lawler să câștige disputa cu Michael Cole împreună cu Managerul său Jack Swagger acestă feud sa sfârșit la Over the Limit. Comentatori sportivi de televiziune
Acest articol se referă la trupa britanică de muzică rock, Bauhaus. Pentru alte utilizări, vedeți Bauhaus (dezambiguizare). Bauhaus este o trupă de rock britanic, ce s-a fomat în Northampton, 1978. Membrii trupei s-au denumit după curentul artistic german, Bauhaus, inițial făcându-se cunoscuți sub numele de Bauhaus 1919 și, ulterior (într-un an de la formarea trupei), renunțând la ultima parte a titulaturii. Stilul de scriere folosit pentru imprimarea numelui trupei pe coperțile albumelor și alte produse este același cu cel folosit pe clădirea construită în stil Bauhaus, din Dessau, Germania. Deși au existat trupe înaintea lor care au pre-figurat stilul, Bauhaus este considerată drept o trupă care a consolidat genul muzical gothic rock. Bauhaus a combinat un număr de influențe (muzică punk, glam rock și dub) pentru a crea un sound depresiv, dar foarte pasional care a devenit pe placul multora dintre aceia care, după colapsul punkului (sfărșitul anilor '70, începutul anilor '80), se aflau în căutarea unui lucru nou. Soundul lor s-a dovedit a fi o puetrnică influență, inspirând sau aducând în fața atenției un întreg val de trupe post-punk care experimentau și abordau stilul intens, depresiv și întunecat care va ajunge mai târziu să fie cunoscut drept gothic rock. Elementele sale esențiale erau reprezentate de stilul invoativ de a aborda chitara a lui Daniel Ash și ritmurile de bass influențate de dub ale basistului David J. Bauhaus rămâne una dintre cele mai populare trupe ale genului.
Trupa a trecut prin mai multe schimbări de membri, avându-l pe vocalistul, chitaristul și principalul compozitor, Robert Smith drept singurul membru constant al trupei. Trupa a început să scoată muzica spre sfarșitul anilor 1970, cu albumul lor de debut Three Imaginary Boys (1979); acest album, împreună cu unele single-uri precedente i-au plasat pe The Cure ca imagine a post-punkului și mișcări New Wave, care a apărut în urma revoluției Punk în Regatul Unit. În timpul anilor '80 muzica trupei din ce în ce mai întunecată a ajutat la formarea genului Gothic rock. În piesa lansată în 1979 de formația rock engleză The Cure, „Killing an Arab”, versurile se referă la împușcarea unui arab aflat pe o plajă. Compozitorul și vocalistul trupei, Robert Smith, a declarat că piesa este „o scurtă încercare poetică de a rezuma impresiile mele despre momentele cheie din L'Étranger de Albert Camus”. După lansarea albumului Pornography (1982), viitorul trupei era nesigur și Robert Smith era dornic de a schimba imaginea întunecată pe care o dobândise trupa sa. Odată cu lansarea single-ului Let's Go To Bed din 1982 Smith a început să injecteze o senisbilitate pop în muzica trupei (precum și un aspect scenic diferit). Popularitatea trupei era în creștere odată cu trecerea decadei, în special în Statele Unite, unde cantecele "Just Like Heaven", "Lovesong" și "Friday I'm in Love" și-au câștigat un loc în topul Billboard Hot 100. La începutul anilor 1990 The Cure erau una dintre cele mai populare trupe de rock alternativ din lume. Un studiu în 2004 a estimat că trupa a vândut 27 milioane de albume în întreaga lume. The Cure au lansat treisprezece albume de studio și peste treizeci de single-uri pe parcursul carierei lor. Din 2010, membrii trupei au început să lucreze la un al paisprezecelea album de studio.
Demetriu Radu s-a născut din părinți țărani la Uifalau, aflată pe atunci în comitatul Alba Inferioară (vezi Uifolo pe harta aferentă articolului despre comitat, la sud de Aiud). Și-a făcut studiile primare la franciscani în Aiud, după care a absolvit Liceul Superior din Blaj. În 1879 a fost trimis la Roma, la Institutul Sfântul Atanasiu și la Colegiul de Propaganda Fide. La Roma a studiat timp de 6 ani, la sfârșitul cărora a obținut titlul de doctor în teologie. În anul 1885 a fost hirotonit preot la Roma. După hirotonire a plecat la București în calitate de paroh al românilor greco-catolici de acolo. La București a fost numit de către arhiepiscopul romano-catolic Paul Iosif Palma în funcția de profesor la Seminarul Teologic de la Cioplea, iar apoi director al Seminarului Arhiepiscopal de la București, care fusese de curând creat, precum și econom general. În două rânduri, fiind bine cunoscut și apreciat de către cercurile conducătoare ale Regatului României, a fost trimis de primul ministru de atunci Ion C. Brătianu și de regele Carol I la Vatican, în scopul aplanării unor divergențe apărute în legăturile Regatul Român și Sfântul Scaun. În anul 1901 episcopul Demetriu Radu a dispus și sprijinit restaurarea Mănăstirea Prislop, din actualul județ Hunedoara, devenită loc de pelerinaj pentru credincioși. În 1912 s-a deplasat la Roma pentru a interveni la revizuirea bullei papale privitoare la înființarea Episcopiei Maghiare Greco-Catolice de Hajdúdorog. În anul 1914 a început construcția Academiei Teologice de la Oradea, dar Primul Război Mondial, declanșat în acel an, l-a împiedicat să-și ducă până la capăt planul. A refuzat să se facă purtătorul de cuvânt al prim-ministrului maghiar István Tisza între români, spre deosebire de alți clerici care au sprijinit autoritățile austro-ungare. La 1 ianuarie 1920 a participat la consacrarea arhiepiscopului mitropolit Vasile Suciu cu paliul arhiepiscopal. A murit la 8 decembrie 1920 în atentatul cu bombă din Senatul României, atentat pus la cale de Max Goldstein și de complicii acestuia, Saul Osias și Leon Lichtblau. În afară de episcopul Demetriu Radu, ca urmare a atentatului au murit și ministrul justiției, Dimitrie Greceanu, și senatorul Spirea Gheorghiu, aceștia din urmă decedând în spital. Episcopului Demetriu Radu i s-au făcut „funeralii naționale ca unui martir național”. A fost înmormântat în biserica ctitorită de el în localitatea natală. În anii 1920, prin unirea satelor Uifalau si Tampahaza s-a constituit satul Rădești, în amintirea și pentru cinstirea episcopului Demetriu Radu care a ctitorit si biserica din centrul noului sat astfel format. Episcopul Demetriu Radu comemorat la 90 de ani de la moarte Ctitori de edificii religioase
Balena albastră (Balaenoptera musculus) este un mamifer marin din subordinul balenelor cu fanoane (Mysticeti). Cu o lungime de și cu o masă corporală de peste , este cel mai mare animal cunoscut că ar fi existat vreodată. Lung și zvelt, corpul balenei albastre poate avea tente diferite de gri-albăstrui pe partea dorsală. Există cel puțin trei subspecii distincte: B. m. musculus în Atlanticul de Nord și Pacificul de Nord, B. m. intermedia în Oceanul Antarctic și B. m. brevicauda (denumită și balena albastră pigmeu) găsită în Oceanul Indian și în Pacificul de Sud. B. m. indica, din Oceanul Indian, ar putea fi o altă subspecie. Ca și în cazul celorlalte balene, hrana sa o constituie, aproape exclusiv, mici crustacei denumiți krill. Până la începutul secolului al XX-lea balenele albastre erau abundente în aproape toate oceanele de pe Pământ. Vânătorii de balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție, și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966. Un raport din 2002 estima că mai există între 5.000 și 12.000 de balene albastre în toată lumea, aflate în cel puțin cinci grupuri. Cercetări mai recente asupra subspeciei pigmeu sugerează că cifrele sunt o subestimare. Înainte de epoca vânătorii, cele mai mari populații se găseau în Antarctica și numărau circa 239.000 indivizi (între 202.000 și 311.000). Mai există două concentrații mult mai mici (de circa 2.000) în grupurile din Pacificul de Nord, Antarctica și Oceanul Indian. Alte două grupuri există în Atlanticul de Nord și cel puțin două în emisfera sudică. Balenele albastre sunt rorquali (din familia Balaenopteridae), familie ce cuprinde balena cu cocoașă, balena nordică, balena tropicală, balena sei și balena știucă. Familia Balaenopteridae este considerată a fi evoluat din alte familii ale subordinului Mysticeti în oligocenul mijlociu. Nu se știe când s-au despărțit speciile acestei familii unele de altele. Au existat cel puțin 11 cazuri atestate de adulți hibrizi de balenă albastră cu balenă nordică în sălbăticie. Arnason și Gullberg descriu distanța genetică între cele două specii ca fiind aceeași ca între om și gorilă. Cercetătorii ce lucrau în largul coastelor insulelor Fiji cred că au fotografiat un hibrid între o balenă albastră și una cu cocoașă. Prima descriere publicată a balenei albastre provine din Phalainologia Nova de Robert Sibbald (1694). În septembrie 1692, Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului - un mascul de lungime, cu „plăci negre, cornoase” și „două deschideri albastre mari de formă aproape piramidală”.Numele specific musculus este un termen latinesc ce poate însemna „mușchi”, dar și „șoricel”. Carl Linnaeus, care a dat denumirea speciei în opera sa Systema Naturae din 1758, știa aceasta și este posibil chiar să fi dorit o denumire ironică, cu dublu sens. Herman Melville a denumit specia „fund de pucioasă” (în ) în romanul său Moby-Dick din cauza unei tente brun-orange sau galbene de pe partea ventrală, datorate unor pelicule de diatomee de pe piele. Alte denumiri ale balenei albastre au fost și rorqualul lui Sibbald (după Sibbald, care a descris pentru prima oară specia), marea balenă albastră și marele rorqual nordic. Aceste denumiri nu se mai folosesc. Prima utilizare atestată a termenului de „balenă albastră” a fost în Moby-Dick de Melville, care o amintește doar în treacăt și nu o atribuie speciei în chestiune. Numele provine de fapt de la norvegianul blåhval, introdus de Svend Foyn la scurt timp după ce a perfecționat [omul de știință norvegian
Samuel Phillips Huntington () a fost un politolog american, cunoscut pentru teza sa referitoare la ciocnirea civilizațiilor. Samuel P. Huntington, supranumit „un Machiavelli al vremurilor noastre” , s-a impus pe plan mondial, în 1993, când a publicat Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale. O altă carte fundamentală, Ordinea politică a societăților în schimbare. În anul 1993 a publicat în revista Foreign Affairs studiul intitulat „Ciocnirea Civilizațiilor?”, care a provocat o amplă dezbatere. Tezele lui Huntington contrazic pe cele ale lui Francis Fukuyama, exprimate în 1991, care preconizau succesul global al democrației liberale după sfârșitul Războiului Rece.
Masacrul de la Virginia Tech a avut loc pe data de 16 aprilie 2007 în campusul Universității Virginia Tech, Blacksburg, Virginia, Statele Unite. A fost cel mai sângeros incident petrecut într-o instituție de învățământ din istoria Statelor Unite, cu un număr de 33 de persoane decedate. Seung-Hui Cho a fost identificat de autorități drept făptașul atacului. S-a născut în Coreea de Sud și a crescut în Virginia. Avea drept de rezidență în SUA, era student al Universității și locuia în campus. Primul foc de armă a avut loc la ora 7:15, ora locală, în West Hambler Johnston Hall, un cămin locuit de 895 de studenți. Două persoane au fost ucise, studenta Emily J. Hilscher și supraveghetorul Ryan Clark. Potrivit ziarului „The Washington Post” studenta, care locuia în căminul West Ambler Johnston, a fost ucisă de fostul ei iubit iar autoritățile au calificat acest lucru drept un „incident domestic”. Nu este luată nici o măsură de securitate în afara închiderii clădirii unde se comiseseră crimele. Două ore mai târziu, alte împușcături au avut loc la Norris Hall, o clădire cu destinații tehnice, aflată în partea opusă a campusului ; acest al doilea atac s-a soldat cu 30 de morți printre care și autorul atacului care s-a sinucis. Mulți studenți s-au rănit după ce au sărit pe ferestre încercând să se salveze. Studenții sunt avertizați să se baricadeze în camere sau în sălile de curs și să stea departe de ferestre. Sunt anulate toate cursurile iar campusul este închis. Pentru cei prezenți în campus în momentul atacurilor și pentru părinți au fost amenajate centre de consiliere psihologică. Asupra sud-coreeanului s-au găsit două pistoale de calibru 9 și 22 mm, ambele folosite în incidente . Mesaje de compasiune și de încurajare au venit din toate colțurile lumii. Postul de televiziune NBC a primit la 18 aprilie un colet poștal de la Seung-Hui Chorus, trimis între cele două atacuri așa cum confirmă timbrul atașat. Pachetul cuprindea un manifest de 1800 de cuvinte , fotografii și înregistrări video. Într-una din fotografii Cho este înfățișat purtând două arme iar în manifestul său se descrie protector al celor slabi și își exprimă admirația pentru masacrul de la liceul Columbine din 1999. În total au fost 33 de decese și 29 de persoane rănite. Printre victime s-a aflat și profesorul israelian de origine română, Liviu Librescu, împușcat în timp ce-și ținea cursul în clădirea Norris Hall de la Universitatea Virginia Tech. Victimele au fost identificate ca:
Descendent din vechea familie boierească Rosetti, viitorul istoric militar Radu R. Rosetti a trăit într-o lume în care rangul boieresc nu mai exista. Generalul nu mai are nimic în comun cu fiii de boieri de altădată; el ajunge în înalte funcții militare datorită eforturilor proprii și nu datorită rangului deținut sau a averii. După terminarea cursului primar la școala din comuna natală își continuă studiile la Liceul Național din Iași, urmează cursul pregătitor pentru Școala de poduri și șosele. În 1899 este absolvent al Școlii Militare de artilerie și geniu, iar în 1906 al Școlii superioare de Război. Radu R. Rosetti s-a căsătorit la 26 aprilie 1907 cu Ioana Știrbey. În timpul celor șapte ani de căsătorie, soții Rosetti au avut patru copii: Ileana, Radu, Ioana și Elisabeta. Ioana Știrbey a murit, în vârstă de numai 29 de ani, la nașterea celui de-al patrulea copil.„Pentru vitejia și avântul cu care a condus regimentul în lupta de la Răzoare din 6 august 1917, aruncând la timp batalionul de rezervă în fața trupelor germane, le-a oprit avântul dând astfel timp rezervelor diviziei să cadă în spatele inamicului și să silească o retragere în dezordine. A fost grav rănit, în mijlocul trupelor sale.” După război este numit atașat militar la Londra, apoi comandant de brigadă și, ulterior, director al Cursurilor de pregătire pentru ofițerii superiori. În 1924 este înaintat la gradul de general. Reputat practician și teoretician, autor al unor importante studii de istorie și teorie militară, președinte al Consiliului de Conducere al Muzeului Militar Național (1924-1931), muzeu pentru înființarea căruia militase încă din 1914, Radu R. Rosetti a inițiat săpături arheologice la „vechile cetăți“ Soroca (1928), Cetatea Albă, Turnu Severin și Țețina (1929). În 1927 Radu R. Rosetti a fost ales membru corespondent, iar în 1935 membru titular al Academiei Române. Cu această ocazie a prezentat discursul de recepție cu titlul Gânduri despre vitejie în trecutul românesc. Considerat drept cel mai important cercetător al istoriei militare a poporului român, generalul academician Radu R. Rosetti a acceptat în 1941 funcția de Ministru al Educației Naționale, Cultelor și Artelor în guvernul Ion Antonescu, pe care a ocupat-o în perioada 27 ianuarie 1941 - 11 noiembrie 1941. în 1949 a fost arestat din ordinul unui Tribunal al poporului, care l-a condamnat la doi ani de închisoare. Curând după aceea a murit în închisoarea Văcărești, la vârsta de 72 de ani, la 2 iunie 1949. Români decedați în închisorile comuniste
Oprișani, mai demult Cristiș, (în , în , în trad."Câmpul Cruciaților"), este un fost sat, în prezent un cartier al municipiului Turda. Cartierul este alcătuit din microraioanele Micro I, II, III și IV.Ioan Opriș (1879-1918) a fost preot ortodox la biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Cristiș (azi cartier al municipiului Turda). În preajma Marii Uniri din 1918 a îndemnat oamenii sa meargă la Alba Iulia, i-a chemat în biserică și i-a pus să jure că nu vor trăda România. Un soldat din jandarmeria maghiară l-a împușcat în ușa bisericii pe data de 8 noiembrie 1918. Nu a mai apucat să-si vadă visul împlinit. Avea doar 40 de ani, tată a 7 copii. În amintirea lui, familia regală a dat în anul 1924 un decret, satul Cristiș primind numele de Oprișani. Înaintea includerii în municipiul Turda a fost o localitate de sine stătătoare și s-a numit Cristiș. În anul 1170 teritoriul satului Keresztes (Cristiș - Oprișani) făcea parte din domeniul "Ordinului Călugăresc Ioanit" care își avea sediul într-o mănăstire ce se găsea pe locul unde în prezent este Banca Comercială Română (Piața 1 Decembrie 1918 nr.29, fosta locuință a prefectului și subprefectului județului Turda). În secolul al XIII-lea este amintită existența la Kerestes a unui domus (reședință) si a unei mici așezări (Villa cruciferorum de Thorda - Satul Cruciaților din Turda), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită ca danie. In acest loc s-a desfasurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut in total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe in tabăra militară de la Keresztes. Aceste Diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de nobilimea din cele 7 comitate ardelene, luau parte și alte categorii sociale, interesate in procesele dezbătute acolo. În secolele XIV-XV orașul Turda s-a extins, contopindu-se cartierele Turda Veche și Turda Nouă, dar satul Keresztes (Cristiș) a rămas încă o vreme separat, păstrându-și caracterul rural. Înainte de anul 1700 satul este vândut familiei Halacy de către principele Mihai Apafi al II-lea, trecând mai apoi în posesia armeanului Papp Ioachim (după anul 1848). Până la sfârșitul secolului al XIX-lea proprietar al moșiei a fost armeanul Tamași Peter, iar din anul 1904 până în anul 1940 proprietar a fost evreul Lazar Mendel. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), localitatea apare sub numele de „Keresztes”. Primul document de existență a învățământului din comuna Cristiș este datat din anul 1848 din registrul botezaților pe anul 1848, când preot - învățător era Vasile Rus. Pe locul actualei biserici ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” (str. I.Opriș nr.1) a existat în trecut (până spre sfârșitul anilor 60 din secolul al XX-lea) o biserică veche din lemn, ctitorită în anul 1866, de preotul Vasile Rus (1819-1867), demolată, spre a face loc actualei biserici cu acelasi nume, inaugurată în anul 1989. În anul 1976 s-a înălțat grupul statuar „Horea, Cloșca și Crișan”.Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, str. Ioan Opriș nr.1, inaugurată în anul 1989, pe terenul unde în trecut a existat biserica cu același nume în care a slujit preotul-martir Ioan Opriș.
Aventuriera Lara Croft a fost angajata sa găsească bucățile unui artefact străvechi cunoscut sub numele de Scion, un talisman cu puteri incredibile ce provine din mormântul Qualopec din Peru. Conform legendei, artefactul îi dă posesorului puteri fabuloase. El este format din trei piese distincte care se aflau în posesia celor trei conducători mitici ai Atlantidei - Qualopec, Tihuacan și Natla. În joc, Lara Croft trebuie să o împiedice pe Natla să intre în posesia artefactului și să reînvie vechile puteri diabolice ale Antlantidei. Lara, proaspăt întoarsă din munții Himalaya dintr-o excursie de vânătoare, este contactata de Jacqueline Natla, o femeie de afaceri, care o convinge pe Lara sa recupereze acest artefact misterios. Fără să piardă timpul, Lara pleaca în misiune ca să găsească cele 3 părți din Scion. Dupa descoperirea fragmentelor, lucrurile încep să se înrăutațească, Lara se găsește nevoita să îi înfrunte pe mercenarii lui Natla. Folosindu-si înțelepciunea si viclenia Lara reușește să scape. Dorind să afle motivul Natlei de a o împiedica să termine aceasta misiune, ea descoperă misterul legat de trecutul îndepărtat al civilizației Atlantidei, respectiv modul prin care aceasta a dispărut. un Labirint: epoca de aur a Greciei si mai târziu Roma. În timp ce explorează ruinele acestor vechi civilizații Lara se luptă cu lei, aligatori sau maimuțe nebune. De asemenea putem vizita casa Larei pe post de nivel de antrenament cu un teren de antrenament și un labirint, acest lucru fiind posibil doar în Tomb Raider 1,2 si 3. Fanii și-au exprimat dorința de a avea un astfel de nivel și în versiunea ce va fi lansată în aprilie 2006. Qualopec, personaj fictiv din joc, este unul din cei trei conducători legendari ai Atlantidei. Mormântul său se află în Peru, într-o vale plină de dinozauri, lângă orașul Vilcabamba. El posedă una din cele trei piese ale artefactului Scion.
În 1572 Brielle a fost capturat de rebelii protestanți, la începutul revoltei olandeză împotriva regelui Filip al II-lea al Spaniei. Acest fapt istoric e celebrat în fiecare an pe 1 aprilie. Momentul a reprezentat un punct crucial în timpul conflictului, numărul de orașe care s-au alăturat cauzei rebele crescând în perioada următoare. În timpul bătăliei, protestanții au ucis un grup de catolici denumit de atunci ca și martirii din Gorcum, orașul devenind un loc de pelerinaj în memoria acestora.
Revistele sunt finanțate fie prin publicitate, fie prin bugetele instituțiilor private sau de stat. În comparație cu ziarele, revistele cuprind articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate, și sunt mai puțin axate pe știri privind evenimente de actualitate. Cea mai veche revistă din România cu apariție continuă și neîntreruptă este Revista Pădurilor. A fost fondată încă din anul 1886.
Fictiuni. ro - revistă de literatură și arte vizuale Revista Punctul Critic - revista de diagnoză socială, politică și culturală Foaie pentru minte, inimă și literatură Revistele literare în faliment din cauza unui cazinou, 9 februarie 2013, Monica Andronescu, Evenimentul zilei
Campionatul European de Fotbal UEFA 2012 a fost cel de-al paisprezecelea Campionat European pentru echipele naționale de fotbal. Polonia și Ucraina au fost țările gazdă ale turneului final, programat pentru vara lui 2012, în urma alegerii ofertei lor comune de către Comitetul Executiv al UEFA, pe 18 aprilie 2007, la Cardiff, Țara Galilor. Această ofertă a învins celelalte oferte din Italia și Croația / Ungaria, devenind cel de-al treilea Campionat European găzduit de două țări, după cele din Belgia / Olanda, pentru Euro 2000, și Austria / Elveția pentru Euro 2008. Pe 18 aprilie 2007 Comitetul executiv al UEFA a selecționat candidatura câștigătoare cu o majoritate de 8 voturi, după ce a studiat cele trei dosare rămase în cursa pentru organizarea competiției: Polonia și Ucraina, Croația și Ungaria, și Italia. La acest campionat european s-au jucat 31 de meciuri: 15 în Polonia și 16 în Ucraina. Meciurile pe care le-au găzduit fiecare oraș sunt:Fiecare echipă are o „bază” pentru șederea lor dintre meciuri. Dintr-o listă de 38 de potențiale locuri (21 în Polonia, 17 în Ucraina), asociațiile naționale și-au ales locul în 2011. Aceste baze au fost destinația inițială pentru toate echipele la sosirea lor. Echipele se vor antrena și odihni în aceste locuri pe durata campionatului, urmând să călătorească în locul de desfășurare a meciurilor. Treisprezece echipe stau în Polonia și trei în Ucraina. Anii îngroșați reprezintă titlurile câștigate Tragerea la sorți a grupelor turneului final a avut loc pe 2 decembrie 2011 la Kiev, Ucraina. Locul în clasamentul coeficienților UEFA este afișat între paranteze. Aceștia sunt calculați după formula: Toate asociațiile de fotbal participante au trebuit să trimită un lot de douăzeci și trei de jucători, dintre care trei portari, până pe 29 mai 2012. Valoarea totală a premiilor oferite la Campionatul European este de 196 de milioane €, cu 12 milioane € mai mult decât la turneul anterior. Fiecare echipă va primi 8 milioane de la început și își vor mări această sumă pe baza performanțelor lor: UEFA a numit cei doisprezece arbitri și patru arbitri de rezervă pentru meciurile de la Campionatul European de Fotbal 2012 pe 20 decembrie 2011. Fiecare echipă este formată din cinci oficiali din aceeași echipă: un arbitru central, doi arbitri asistenți și doi arbitri asistenți adiționali. În plus, a fost numit un al treilea arbitru asistent din fiecare țară, care va fi rezervă pentru ceilalți în caz de necesitate. Ca urmare a studiului realizat în Liga Campionilor și UEFA Europa League, doi arbitri asistenți adiționali vor sta în spatele porții pentru prima dată în istoria Campionatului European. Primele două echipe din fiecare grupă avansează în sferturile de finală, în timp ce ultimele două clasate sunt eliminate din turneu. Dacă două sau mai multe echipe sunt la egalitate de puncte după ultimul meci din grupă, următoarele criterii vor ajuta la determinarea clasamentului (în conformitate cu paragrafele 8.07 și 8.08 din regulament și amendamentul paragrafului 8.07 adoptat de Comitetul Executiv UEFA): Departajarea dintre Grecia și Rusia s-a făcut pe baza meciului direct, câștigat de Grecia cu scorul de 1-0. Echipa tehnică a UEFA a fost însărcinată cu numirea unui lot compus din cei mai buni 23 de jucători ai turneului. Grupul, format din unsprezece analiști, a analizat fiecare meci de la turneu înainte de a da decizia după finală. Zece jucători din echipa campioană a spaniei au fost selectați, în timp ce Zlatan Ibrahimović este singurul jucător eliminat după faza grupelor care a fost inclus. În cazul unei egalități, Gheata de aur va fi acordată jucătorului cu cele mai multe pase de gol. Dacă încă există egalitate, câștigătorul va fi jucătorul cu cele mai puține minute jucate în turneu. Fernando Torres a dat o pasă de gol, la fel ca Mario Gómez, dar a jucat doar 189 de minute, în timp ce Gómez a jucat 281 de minute. Klaas-Jan Huntelaar (Olanda) a fost golgheterul Campionatului European de Fotbal 2012 cu 12 goluri incluzând și calificările. La turneul final, un jucător este suspendat pentru următorul meci din competiție pentru primirea unui cartonaș roșu sau pentru acumularea a două cartonașe galbene în două meciuri diferite. Corpul de Control și Disciplină a UEFA are abilitatea să mărească suspendarea pentru un singur meci în cazul cartonașelor roșii (de exemplu pentru comportament violent). Cartonașele galbene sunt șterse la finalul sferturilor de finală, nefiind luate în calcul în semifinale (deci un jucător poate fi suspendat în finală doar prin primirea unui cartonaș roșu în semifinală). Cartonașele galbene și acumularea de cartonașe galbene nu sunt luate în calcul pentru meciurile de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal 2014. Următorii jucători au fost suspendați pentru unul sau mai multe meciuri ca urmare a acumulării de cartonașe roșii sau galbene: Adidas Tango 12 este mingea oficială a Campionatului European de Fotbal 2012. Mingea este denumită după familia originală de mingi de fotbal Adidas Tango; totuși, Tango 12 și variantele ei au un aspect complet nou. Alte variante ale mingii au fost folosite în alte competiții contemporane printre care Cupa Africii pe Națiuni 2012 și Jocurile Olimpice de vară din 2012. Este proiectată să fie mai ușor de controlat și driblat cu ea decât Adidas Jabulani, folosită la Campionatul Mondial de Fotbal 2010.Sloganul competiției, Împreună creăm istoria (în , literal, „Împreună creăm viitorul”, în , Tvorymo istoriu razom), a fost anunțat împreună cu logoul. Logoul oficial al turneului a fost dezvelit în cadrul unui eveniment special în Piața Mykhailivska din centrul orașului Kiev, pe 14 decembrie 2009. Acesta a fost realizat de grupul portughez Brandia Central. Ideea de bază a pornit de la arta tradițională a decupării hârtiei practicată în zonele rurale din Polonia și Ucraina. Forma simbolizează natura zonelor rurale din cele două țări. Ca parte a evenimentului, obiectivele turistice din cele opt orașe gazdă au fost iluminate cu logoul turneului. Când echipele ies din stadion și înainte de intonarea imnurilor naționale este redat cântecul „Heart of Courage” de Two Steps From Hell. Turneul a fost de asemenea asociat cu cântecul „Seven Nation Army” de The White Stripes, care a fost redat în stadioane după fiecare gol. Trofeul Henri Delaunay a început o călătorie prin orașele gazdă cu șapte săptămâni înainte de începerea competiției. Cu o sută de zile înainte de primul meci, un balon cu aer cald de 35,5 de metri înălțime cu aspectul trofeului a fost lansat din localitatea localității Nyon, Elveția și a vizitat 14 orașe din țările gazdă, amintind spectatorilor de turneu. Pe 20 aprilie 2012, trofeul și-a început turul, trecând prin orașele Varșovia, Wrocław, Gdańsk, Poznań, Cracovia, Katowice și Łódź. După orașele poloneze, trofeul a vizitat șapte orașe ucrainene: Kiev, Ivano-Frankivsk, Harkov, Donețk, Dniepropetrovsk, Liov și Odesa UEFA a semnat un acord mondial de licențiere cu Warner Bros. pentru a ajuta la promovarea turneului Acordul implica licențierea către terți pentru: accesorii, îmbrăcăminte, accesorii automobilisticem, accesorii și produse pentru bebeluși, sacoșe, accesorii pentru calculatoare, pahare și căni, încălțăminte, suveniruri, produse și accesorii pentru casă, bijuterii, publicații, accesorii sportive, papetărie și instrumente de scris, jucării și jocuri. Tot produse Warner Bros. sunt și Slavek și Slavko, mascotele oficiale ale Campionatului European de Fotbal 2012. Ei sunt gemeni și reprezintă fotbaliștii țarilor gazdă, polonez și ucrainean, în culorile naționale. Mascotele au fost prezentate în decembrie 2010. Ei sunt similari cu Trix și Flix de la Euro 2008.Ca în 2008, numele de Slavek și Slavko au fost alese în urma unui vot pe internet, celelalte două variante fiind „Siemko și Strimko” și „Klemek și Ladko”. UEFA a anunțat zece sponsori globali și trei sponsori naționali pentru Polonia și Ucraina: Campionatele au doisprezece sponsori globali oficiali:
Emeric Jenei (numele de botez scris uneori Emerich, în ; ) un fost jucător și antrenor de fotbal de etnie maghiară din România. Între 1957-1969 a jucat la CSA Steaua București, echipă pentru care a marcat 7 goluri. Între 1986-1990 a fost antrenorul echipei naționale de fotbal a României. La data de 8 mai 1998 colonelul în retragere Emeric Jenei din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). În prezent trăiește la Oradea, alături de soția sa. INTERVIU Emeric Ienei: „Tata a fost luat prizonier de ruși și eliberat de englezi”, 4 ianuarie 2014, Laurențiu Ungureanu, Adevărul Antrenori ai echipei naționale de fotbal a României
Guvernul Take Ionescu a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 17 decembrie 1921 - 19 ianuarie 1922. Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii și ocrotirii sociale
Ansamblul urban central din secolele XVIII-XIX în Turda este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015 (). Ansamblul urban (nucleul orașului medieval) este delimitat de:Perimetrul ansamblului urban central din Turda este marcat pe harta alăturată cu puncte albastre și corespunde în mare măsură nucleului vechi al orașului denumit “Turda Veche”. Casa nr.1-2, construită din piatră la începutul secolului al XIX-lea, a avut în trecut destinația de școală primară romano-catolică, casă cantorală și locuință a învățătorului. În prezent aici funcționează parohia romano-catolică, locuința cantorului, o grădiniță și o cantină socială. În interiorul acestei clădiri sunt incastrate în pereți două dintre cheile de boltă ale vechii biserici romano-catolice demolate în secolul al XV-lea (una dintre chei poartă însemnul "Cheile Sf.Petru" din 1472, putând fi ușor confundată cu cunoscuta stemă a Vaticanului). Casa nr.3 a fost construită din piatră, înainte de anul 1891. Casa nr.4 a fost construită în locul clădirilor din partea de nord a judecătoriei, unde au funcționat în trecut poliția și pompierii. Casa nr.5 (Judecătoria). Clădirea cu etaj și turn a fost construită între 1795-1806. Lucrările au fost conduse de Kövecsi János. În treptele coridorului au fost înglobate materiale de construcție provenite de la ruinele castrului roman Potaissa. Basorelieful din peretele dinspre curte, cu imaginile unei ceremonii funerare, se află acum la Muzeul de Istorie Turda. Casa nr.6: clădirea veche a fost demolată; în locul ei s-a construit hotelul Potaissa. Casa nr.8 (Casa Mikó): veche locuință nobiliară cu parter și etaj; clădire impozantă, frumos proporționată. În anul 1868 avea 25 de camere și un restaurant. A găzduit temporar Judecătoria Comitatului Turda-Arieș. În anul 1891 Poșta Regală ocupa aici 10 camere. În perioada interbelică în curte a existat o mică fabrică de ciocolată. Casa nr.9: construită din piatră, în regim parter. A existat înainte de anul 1873. Casa nr.10: clădire reconstruită la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil eclectic. A păstrat ancadramentul din piatră al porții vechiului edificiu. Casa nr.11: edificată din piatră, cu etaj. Datează dinainte de 1879. A fost refațadizată în perioada interbelică. Casa nr.12 (Casa Tăbăcarilor): casă datând de la începutul secolului al XIX-lea; realizată din lemn, perpendiculară inițial pe frontul pieței. Fostă proprietate a Breslei Tăbăcarilor din Turda. A fost reconstruită cu etaj și cu front continuu în anul 1889. Casa nr.13 (Casa Fodor): fostul conac Sarkozi, apoi Csipkes, pe locul unde în secolul al XVI-lea, în perioada domniei lui Ioan Sigismund Zápolya, era o clădire cu etaj, cu ancadramente în stil renascentist la ferestre, care încă existau în secolul al XIX-lea. Până la amenajarea Palatului Princiar, aici se cazau voievozii. Actuala casă cu două nivele a fost construită de Károly Fodor în anul 1870. În casa scărilor se păstrează și acuma o placă de piatră inscripționată având un blazon în centru, datând din anul 1615. Fost sediul Poliției Municipale Azi: magazinul Billa. Casa nr.14 (Casa Wesselényi): fost conac Wesselényi, apoi Jósika Miklós. Este o clădire parter, datând din secolul al XVIII-lea, cumpărată de Breasla Măcelarilor din Turda. A fost reconstruită și supraetajată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe zidul gangului de la intrare se mai păstrează blazonul nobiliar al familiei Wesselényi (parțial tencuit). Casa nr.15 (Palatul Finanțelor din Turda) a fost construită între anii 1901-1902. Nu se cunoaște numele proiectantului, care a realizat o compoziție eclectică cu puternice influențe secesioniste. Este o clădire cu etaj, în porțiunea ieșită din linia feței se află gangul cu acces carosabil, marcat cu coloane. Destinația inițială a clădirii a fost Palat de Finanțe, dar ulterior a găzduit primăria, judecătoria, poșta, astăzi bănci și magazine. Casa nr.16: fostă Școală Reformată-Calvină de fete. Este o construcție cu etaj datând din anul 1859, amplasată lângă fostul turn al Bisericii Reformate-Calvine (turn prăbușit în anul 1862). Casa nr.19 (Casa Becski): clădire cu etaj construită în 1894 de familia Kálmán Becski. A integrat la parterul comercial două încăperi cu tavan gotic, boltite ogival. Casa nr.20: inițial casă simplă din lemn, cu parter, datând din anul 1883. A fost reconstruită din cărămidă, cu etaj și cu prăvălii la parter, în stil eclectic, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Casa nr.21: inițial casă simplă din piatră, edificată în 1890. A fost reconstruită cu etaj și cu 3 încăperi comerciale la parter, în stil eclectic clasicizant, cu influențe ale stilului Secession, între anii 1898-1900. Casa nr.22: cu ocazia demolării părții dinspre piață a vechii fortificații la sfârșitul secolului al XIX-lea, casa a fost reconstruită cu etaj, cu trei prăvălii și cu 10 camere (înainte de 1903), în stil eclectic clasicizant, cu urme de Secession. Casa nr.23: inițial casă simplă din lemn, datată înainte de 1878. A fost reconstruită înainte de 1908 cu etaj, cu 3 prăvălii și cu 10 camere, în stil eclectic, cu tendințe între neoclasicism și Secession. Casa nr.24: clădire construită în secolul al XIX-lea, reconstruită cu etaj între 1912-1918, în stil eclectic. Rezolvă elegant colțul parcelei situată în intersecție. A fost Casa de Credit a Agricultorilor în perioada interbelică. Casa nr.25 a fost construită în 1917, dar în stilul sfârșitului de secol XIX. Casa nr.26 (Casa Téglás), construită de inspectorul județean István Téglás între 1898-1904 în stil Secession, a preluat locul a două case mai vechi de piatră, numai cu parter, din 1883. Casa nr.27 din 1877 a fost reconstruită după 1906 în stil eclectic, cu elemente de Secession, adaptându-se reliefului (subsolul din curte a devenit parter către piață). Casa nr.28-29: fostul Hotel Elisabeta, construit în 1882, se află în "Grădina Rățeștilor", unde a funcționat și școala primară greco-catolică. Clădirea a mascat piața alimentară mutată aici din centru, ca rezultat al noilor norme urbanistico-sanitare, centrul devenind promenadă. Cu secole în urmă aici se afla sediul inspectoratului general al minelor de sare și de aur din Ardeal. La 24 noiembrie 1918 aici a avut loc Conferința Cercului Electoral Turda, care a ales delegații pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Casa nr.31: casă construită inițial numai cu parter, funcționa în 1898 ca restaurant ("La Cornul Vânătoresc"). S-a etajat după 1906 în stil Secession, cu vitrine moderne la parter. Casa nr.32 a fost inițial o clădire nobiliară cu etaj, construită înainte de 1894. Refăcută în perioada interbelică, în stil neo-românesc (1930).Casa nr.33 a fost reconstruită, cu prăvălii și anexe la parter și cu 18 camere la etaj, în anul 1897, ca proprietate a Hotelului și Casei de Economii Arieșana S.A. La parter se afla "Cafeneaua Emke". Fațada, refăcută în 1930, are motive inspirate din arhitectura neo-românească. Casa nr.34 cu etaj, a fost extinsă și refăcută în anul 1890. Fațada prezintă motive eclectice. Casa nr.35: inițial o casă simplă din lemn, numai cu parter (existentă înainte de 1892). A fost etajată între anii 1911-1917, într-o manieră apropiată stilului Secession (Arta 1900). Casa nr.36: casă din lemn, cu parter, existentă înainte de 1892, a fost etajată și modernizată după anul 1917. Prezintă o fațadă cu tendințe modernist-cubiste și neo-românești. Casa nr.37 (Casa Tutschek), existentă înainte de 1881, a aparținut familiei armene Tutschek. Casa, compusă inițial din două părți, cu restaurant la parter, a fost etajată după 1917. Cu acel prilej, clădirea a fost unificată într-un singur corp, cu un ritm neregulat al fațadei. Păstrează unele motive eclectice. Casa nr.38, existentă în anul 1872, cu etaj, cu 15 încăperi și cu vitrine la parter, are, pe lângă simetria clasică, urme ale stilului Secession. Casa nr.39, din piatră, inițial cu 6 camere, datând dinainte de 1874, a fost reconstruită după 1917 cu etaj, cu 2 prăvălii și cu 11 încăperi. Prezintă un stil eclectic, cu urme ale unor mai vechi adaptări de la începutul secolului al XX-lea (1902). Casa nr.40-43: bloc de locuințe construit între 1951-1953 pe locul a 4 case din piatră mai vechi (construite înainte de 1874), dar distruse la bombardamentele din timpul celui de al doilea război mondial. Blocul actual, cu etaj, are un front continuu. Aici a existat librăria și tipografia Füssy. Casa nr.44: cu etaj, existentă dinainte de 1874, a fost refăcută în 1881 și 1898. În prezent, poartă semnele unor diverse stiluri arhitectonice, de la neo-clasicism la stilul neo-românesc. Casa nr.45 a fost construită cu etaj în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în stil eclectic clasicizant. În 1897 aici era găzduită Casa de Consemnațiuni S.A. Casa nr.46 păstrează fațada inițială în stil baroc rural din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Casele nr.47-48 (care au aparținut în trecut familiei nobiliare Kimpel) datează din epoca barocă, prezentând blazonul nobiliar și anul construcției (1784) în relief, pe frontonul arcuit al porții de intrare. Casa nr.49 construită inițial numai cu parter, a fost supraetajată în manieră eclectică în anul 1889. Casa nr.50 construită în stil eclectic în anul 1889, prezintă elemente ale stilului Secession. Casa nr.51 a fost construită în anul 2007, în locul unei vechi case din secolul al XIX-lea de tip rural (numai cu parter). Casa nr.53, clădire cu etaj, din piatră datează din anii 1854-1856. Parterul imobilului construit la zidul cetății a fost închiriat în trecut ca prăvălii comercianților armeni. În 1856 pereții au fost consolidați și supraînălțați, formându-se astfel etajul clădirii în care a fost amenajată școala romano-catolică. După naționalizare, clasele scolii romano-catolice au fost înlocuite cu ateliere de croitorie ale cooperației locale. În 1991 imobilul a fost retrocedat bisericii romano-catolice. Colecție comentată de imagini vechi din Turda
Decibel, măsură logaritmică a raportului dintre două puteri Bază de date, prescurtarea a cuvântului englez database
După reorganizarea Departamentului, în iulie 2005, el a fost desemnat Șef al Departamentului pentru Lupta Antifraudă - DLAF, structură specializată în controlul fondurilor europene. În contextul eforturilor pentru integrarea europeană, Tudor Chiuariu a deținut responsabilități în domenii-cheie ale reformei sistemului administrativ și judiciar, fiind membru în Consiliul pentru coordonarea implementării Strategiei Naționale Anticorupție (2005-2007) și Președinte al Comisiei interministeriale pentru finalizarea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici (2005-2006). în mai 2006, prima dintre țările candidate, în curs de aderare și Statele Membre UE care a efectuat controale comune la fața locului, în echipe mixte, cu Oficiul European de Luptă Antifraudă - OLAF. La data de 5 aprilie 2007, Tudor Chiuariu a fost numit în funcția de ministru al justiției în Guvernul Tăriceanu. Activitatea sa a fost marcată de următoarele acțiuni: încercarea nereușită de a obține demiterea procurorului Doru Țuluș de la secția a II-a a DNA realizarea unui proiect al unui nou cod de procedură penală în care "noile proceduri să fie echitabile, simple, rapide, ușor de aplicat. Ele trebuie să conducă la rezolvarea unora dintre bolile cronice ale sistemului nostru judiciar: supraîncărcarea Parchetelor și instanțelor, durata excesivă a procedurilor, deschiderea unor proceduri abuzive, tergiversarea nejustificată a cauzelor, nefinalizarea dosarelor din motive procedurale” la 10 septembrie 2007, Departamentul Național Anticorupție (DNA) a anunțat că s-a sesizat în urma unei știri de televiziune cu privire la legalitatea unor achiziții publice realizate de Compania Națională Poșta Română, precum și cu privire la legalitatea unor asocieri ale acestei instituții sau ale angajaților ei în diferite firme. Chiuariu a fost acuzat de emiterea notelor de fundamentare și a avizelor care au stat la baza emiterii HG 377/2007 privind regimul juridic al unei clădiri de pe Calea Victoriei 133-135 transferate în aprilie 2007 din administrarea Consiliului General al municipiului București în cea a companiei Poșta Româna. Clădirea era proprietate publică a statului conform HG 550/1996 și HG 1.034/2001 și a fost constituită de către Compania Națională Poșta Română ca aport la capitalul social al firmei private Imopost Developments. Șeful DNA, procurorul Daniel Morar, a cerut acordul Comisiei speciale de la Palatul Cotroceni avizul pentru începerea urmăririi penale a lui Tudor Chiuariu și a fostului ministru al comunicațiilor, Zsolt Nagy, care au fost acuzați de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu obținerea unui avantaj patrimonial, infracțiune conexă celor de corupție. La data de 1 noiembrie 2007, într-o emisiunea televizată, președintele Traian Băsescu a afirmat că Tudor Chiuariu este "un tânăr mafiot obraznic", care servește o clientelă și pe care premierul Tăriceanu nu l-ar fi numit ministru, dacă ar fi fost "dezlegat". El s-a declarat convins că Tudor Chiuariu a fost numit în guvern pentru a-i proteja pe unii dintre cei aflați în vizorul DNA, oameni apropiați lui Relu Fenechiu, președintele PNL Iași. După ce vineri, 7 decembrie 2007, președintele Traian Băsescu a făcut un apel public pentru demiterea lui Chiuariu, pe motiv că începerea urmăririi penale pentru un ministru în funcție ar dăuna României, acesta a organizat duminică, 9 decembrie 2007, o conferința de presă. El a anunat că-și va depune demisia a doua zi, lansând o serie de atacuri dure la adresa șefului statului, căruia i-a reproșat că declanșează conflicte fără obiect și i-a transmis că vremea influențării justiției de către forțele politice se apropie de sfârșit.„Sunt liniștit și încrezător. Nu depind de funcția politică și nu sunt intimidat. Voi renunța la funcție, însă am o promisiune: atunci când această înscenare ridicolă va lua sfârșit, mă voi întoarce pentru a duce la bun sfârșit ceea ce am început și pentru a termina reforma în justiție”, a spus Chiuariu. La data de luni, 10 decembrie 2007, Tudor Chiuariu și-a depus demisia la cabinetul premierului Călin Popescu Tăriceanu. Imediat după demisia sa de la Ministerul Justiției, el a fost ales de Biroul Politic Central al PNL în funcția de secretar general adjunct al partidului. În noiembrie 2007, în cadrul unei licitații pentru achiziția a 203 autoturisme pentru Ministerul Justiței, Tudor Chiuariu a înăsprit condițiile de participare la licitație, favorizând astfel un anumit dealer auto. În caietul de sarcini au fost introduse cerințe exagerate, cum ar fi o anumită lungime pentru mașini. La data de 15 ianuarie 2008 premierul Călin Popescu Tăriceanu l-a numit pe fostul ministru al justiției, Tudor Chiuariu, în postul de consilier de stat pe probleme juridice . În calitate de ministru de Justiție în Guvernul Tăriceanu, Chiua-riu a semnat personal o hotărâre de Guvern care prevedea trecerea ilegală unui imobil, de la Poșta Română, în proprie-tatea unei firme private. În data de 24 ianuarie 2014 a fost condamnat la trei ani și șase luni de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, împreună cu fostul ministru al comunicațiilor Zsolt Nagy (UDMR).
Monumentul a fost creat din bronz, la inițiativa lui Augustin Rațiu (nepotul memorandistului), I. Moldovan și a Asociației Avocaților. Pe două din laturile postamentului există basoreliefuri: basorelieful din stânga soclului îl înfățișează pe Dr. Ioan Rațiu la proces, iar în dreapta soclului basorelieful reprezintă pe moți conduși de Avram Iancu. (Dr. Ioan Rațiu a fost tribun în armata lui Avram Iancu). La baza statuii (jos în față) este așezată o coroană de lauri, realizată de maestrul Feurdean. Imprejmuirea din piatra si soclul statuii au fost realizate de pietrarul Eduard Schnabell din Deva. Costurile ridicării acestui monument s-au ridicat la suma de 506.847 lei. La ceremonia dezvelirii lui au participat, printre alții, Ion Agârbiceanu, Iuliu Hossu, Valeriu Moldovan și Emil Racoviță.
Data creării acestui titlu a fost în septembrie 1979. Chris Jericho deține un record în wrestlingul profesionist, acela de cele mai multe titluri Intercontinentale deținute, respectiv, 9. Cea mai lungă perioadă de deținere a acestui titlu îi aparține lui Honky Tonk Man cu 454 de zile fără întrerupere, dar cea mai scurtă îi aparține lui Triple H cu o singură secundă. Cel mai tânăr campion intercontinental a fost Jeff Hardy , având 23 de ani și 222 de zile. Cel mai bătrân campion a fost Ric Flair având 56 de ani. Cel mai greu campion a fost Big Show cu cele 220 de kg ale sale și cel mai slab a fost Chyna cu 70 kg. Acest titlu sa mai numit în trecut WWF Intercontinental Heavyweight Championship și WWF Intercontinental Championship. Pat Patterson este primul deținător al acestei centuri pe 15 septembrie 1979. Pe 17 octombrie 1999 ,Chyna a devenit prima și singura divă care a câștigat titlul intercontinental ,după ce a câștigat în fața lui Jeff Jarrett la No Mercy.
Potrivit legendei, când Ducele William al II-lea al Normandiei (mai târziu cunoscut drept William Cuceritorul) l-a trimis pe reprezentatul său să ceară mâna Matildei ea a spus acestuia că nu i-a în considerare căsătoria cu un bastard. După ce a auzit acest răspuns, William a mers din Normandia la Bruges, a găsit-o pe Matilda în drumul acesteia spre biserică, a dat-o jos de pe cal, a târât-o de cosițe și-a aruncat-o în stradă în fața însoțitorilor ei uluiți. O altă versiune a acestei povești spune că William a mers la casa tatălui Matildei în Lille, a aruncat-o pe jos în camera ei, a târât-o de cosițe și a lovit-o înainte de a pleca. Firește, Baudouin a fost ofensat de acest lucru însă înainte de a se duela, Matilda a rezolvat problema refuzând să se căsătorească cu altcineva în afară de William. În anul 1050, Matilda s-a căsătorit, la Rouen, cu William, duce al Normandiei și viitor rege al Angliei. Papa Leon al IX-lea avea reticențe în privința acestei căsătorii, cunoscut fiind faptul că între William și Matilda exista o înrudire apropiată de sânge (de gradul 5). Au existat zvonuri potrivi cărora Matilda a fost îndrăgostită de ambasadorul englez în Flandra, un saxon pe nume Brihtric, care i-a refuzat avansurile. Oricare ar fi adevărul, mai târziu, când ea a servit în calitate de regent pentru William în Anglia, și-a folosit autoritatea pentru a confisca domeniile lui Brihtric și pentru a-l arunca în închisoare, unde a și murit. Când William se pregătea să invadeze Anglia, Matilda a echipat o navă, Mora, din banii ei și i-a dat-o. Acest lucru a indicat faptul că ea trebuie să fi deținut terenuri bogate în Normandia pentru a putea să facă acest lucru. În plus, William i-a încredințat Normandia soției sale în timpul absenței. Matilda a condus cu succes ducatul în această perioadă, în numele fiului său în vârstă de paisprezece ani; nu au avut loc revoltele majore sau tulburări. Chiar și după ce a fost încoronată regină, ea și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în Normandia, guvernând ducatul, sprijinind interesele fratelui ei în Flandra, și sponsorizând casele ecleziastice de acolo. A născut doar unul dintre copiii ei în Anglia; Henroc s-a născut la Yorkshire când Matilda și-a însoțit soțul în Harrying de Nord. Mathildei i se atribuie cunoscuta tapiserie păstrată la muzeul din Bayeux (Franța), în care este povestită, în imagini, expediția soțului său, William, de cucerire a Angliei, din anul 1066. Tapiseria este foarte importantă, atât din punct de vedere artistic, cât, mai ales din punct de vedere documentar, întrucât oferă cercetătorilor (și nu numai lor) date deosebit de prețioase privitoare la îmbrăcămintea, accesoriile și armele folosite în secolul al XI-lea, în acea parte a Europei. Matilda a fost încoronată ca regină la 11 mai 1068 la Westminster într-o ceremonie prezidată de arhiepiscopul de York. Trei fraze noi au fost incluse pentru a cimenta importanța reginelor consort, afirmând că regina a fost divin plasată de Dumnezeu, să împartă puterea regală și să binecuvintează poporul ei prin putere și virtute. Matilda și William au avut nouă sau zece copii. Se crede că William i-a fost credincios și nu a avut copii în afara căsătoriei. În ciuda îndatoririlor regale, Matilda a investit puternic în copiii ei; toți au fost cunoscuți pentru remarcabila lor educație. Fiicele ei au fost educate și au învățat să citească în latină la Sainte-Trinité în Caen fondat de Matilda și William ca răspuns la recunoașterea căsătoriei lor. Ea a fost ca nașa Matildei a Scoției, care va deveni regină a Angliei după ce s-a căsătorit cu fiului Matildei, Henric I. La botez, copilul a dat jos pălăria reginei Matilda, lucru văzut ca un semn că tânăra Matilda va deveni regină într-o zi. Matilda s-a simțit rău în vara anului 1083 și a murit în noiembrie 1083. Soțul ei a fost prezent la confesiunea ei finală. A fost înmormântată la biserica Sainte-Trinité de la Caen. Fără prezența ei, William a devenit din ce în ce ma tiranic până la moartea sa, patru ani mai târziu, în 1087. Cu reputația de a fi avut o înălțime de 127 de cm, Matilda a fost cea mai scundă regină a Angliei, potrivit Guinness Book of Records. Totuși, în 1819 și 1959, scheletul incomplet al Matildei a fost examinat în Franța și oasele ei au fost măsurate pentru a se determina înălțimea. În 1819 estimarea a fost de 152 de cm. După anul 1959, în literatura non-științifică a apărut din nou înălțimea de 127 de cm denaturând măsurarea din 1959. Matilda și William au avut cel puțin nouă copii. Ordinea nașterii băieților este clară dar nici o sursă nu oferă ordinea de naștere a fiicelor. Richard Născut c.1054, a murit în jurul anului 1075. Matilda Născută în jurul anului 1061, a murit probabil în jurul anului 1086. O altă fiică, Agatha, care a fost logodită cu Alfonso al VI-lea al Castiliei, a fost adesea atribuită lui William și a Matildei însă existența ei este incertă, și poate fi o confuzie cu Adeliza. Nu există dovezi cu privire la vreun copii nelegitimi al lui William. Matilda a fost a șaptea generație direct descendentă din Alfred cel Mare și prin bunicul matern Robert al II-lea al Franței a fost descendenta lui Carol cel Mare. Textul acestui articol este o traducere și o adaptare a textului existent la Wikipédia, Encyclopédie libre, în limba franceză.
Leon V Armeanul () a fost un împărat bizantin între 813 și 820. Leon V era fiul patricianului armean Bardas. În 803, Leon a fost sub comanda generalului rebel Bardanes Tourkos. În 811, a devenit guvernator al provinciei Anatolia și a condus războiul împotriva arabilor din 812. Leon al V-lea a supraviețuit bătăliei de la Versinikia cu bulgarii (813). După ce Leon V a devenit împărat, hanul Krum al bulgarilor a început asediul orașului Constantinopol (813). Din cauza strategiei proaste, Krum a fost nevoit să ridice asediul, dar în schimb a ocupat orașele Adrianopol și Arkadioupolis. Profitând de moartea lui Krum (la 13 aprilie 814), în vara lui 814, Leon V i-a înfrânt pe bulgari la Mesembria, făcând pace cu bulgarii pentru 30 de ani în 815. În anul 813, partizanii iconoclaști, care fuseseră învinși prin Sinodul al VII-lea Ecumenic din 787, au organizat o manifestare la mormântul lui Constantin V (care fusese iconoclast). Fiind influențat de armată și de unii demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între iconoclaști, care îl aveau de partea lor pe împărat și iconoduli reprezentați de Sfântul Patriarh Nicefor al Constantinopolului, Sfântul Mitropolit al Sardelor, Euthymios și Sfântul Teodor, egumenul mănăstirii Studion din Constantinopol. În cursul acestei conferințe se remarcă Sfântul Teodor care contestă deschis dreptul împăratului de a se amesteca în treburile Bisericii spunând că acestuia i s-a încredințat Statul, iar nu Biserica. Prin urmare Leon este nevoit să suspende ședința fără a putea să dea câștig de cauză iconoclaștilor. În decembrie 814, patriarhul Nicefor își ia angajamentul - împreună cu episcopii și călugării adunați la Patriarhie - de a rezista până la moarte furtunii iconoclaste. Tot acum el adresează împăratului o scrisoare prin care îl roagă să nu tulbure Biserica pe care părinții au curățat-o de erezii. La liturghia Bobotezei din 815, Leon V refuză ostentativ să sărute icoanele, cerând patriarhului Nicefor ca icoanele să fie așezate în biserici la o înălțime care să nu mai permită sărutarea lor, iar apoi dă ordin să fie dată jos din nou icoana lui Hristos, reinstalată în 787 deasupra porții de bronz a palatului imperial. Acest act avea o importanță simbolică. Icoana mai fusese dată jos de către Leon III Isauricul la începutul primei prigoane iconoclaste. În martie 815, patriarhul Nicefor e exilat la Crysopolis, fiind înlocuit de funcționarul imperial docil Teodotos Mellissenos. De Florii, Sfântul Teodor Studitul organizează în Constantinopol o mare procesiune cu icoane la care participă mii de călugări. Faptul e perceput ca o sfidare la adresa lui Leon V, care desființează comunitatea de la Studion și îl exilează pe Sfântul Teodor în Asia Mică. De asemenea, tot în furtuna iconoclastă este ucis și mitropolitul Euthymios. Leon V a numit comnandanți ai armatei, prntre care Toma Slavul și Mihail Amorianul. Când Leon a crezut că Mihail Amorianul conspiră împotriva sa, el a ordonat arestarea acestuia, dar acesta a scăpat și a aranjat asasinarea împăratului. Aceasta a avut loc în Hagia Sofia, pe 25 decembrie 820, cu ocazia aniversării Crăciunului.
Eminescu și poeziile lui este un studiu de Titu Maiorescu. A fost publicat în anul 1889, anul morții lui Eminescu, și este prima lucrare de exegeză (analiză / interpretare) a operei eminesciene. Așadar, Maiorescu devine primul eminescolog (cercetător și cuceritor al operei eminesciene). Așa cum arată și titlul, studiul cuprinde două părți: prima parte se referă la viața poetului, (vizează „omul” Eminescu), în timp ce a doua cuprinde o analiză a operei acestuia („poeziile lui”). Criticul fixează sumar câteva date din biografia lui Eminescu, arătând că acesta s-a născut la Botoșani, a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin, a fost inspector școlar, bibliotecar; a murit în 1889. Maiorescu încearcă să dezlege misterul bolii lui Eminescu. El nu admite ideea potrivit căreia boala de care a suferit Eminescu (nebunia) ar fi fost declanșată de sărăcie și arată că ea a fost moștenită ereditar (doi frați ai acestuia s-au sinucis după ce înnebuniseră!). Consideră că viața sa plină de excese (abuz de tutun, cafea; lecturile excesive) a fost o consecință a acestei boli și nu factorul care a cauzat-o. Afirmă că biografia lui Eminescu se apropie de cea a geniului romantic: inteligent, visător, însetat de cunoaștere, dar nefericit în plan familial, neînțeles de societate. Pune în discuție pesimismul eminescian și arată că acesta a fost unul nativ ( ține deci de structura interioară a poetului), nu unul dobândit ca urmare a sărăciei în care a trăit, a mizeriei și a lipsurilor cu care s-a confruntat. După ce exclude factorul material ca generator al pesimismului, arătă că, oricând și oriunde ar fi trăit Eminescu, din opera sa ar fi răzbit același pesimism, aceeași dezamăgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist (în lirica sa, Eminescu nu-și plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești a lui Eminescu. Criticul supune analizei câteva dintre poeziile eminesciene reprezentative care-i pun în valoare genialitatea, comentându-le sub aspectul limbajului și al conținutului de idei, socotit novator în literatura română a momentului. Maiorescu afirmă că ceea ce individualizează opera lui Eminescu în raport cu opera scriitorilor dinaintea sa și o face inconfundabilă este bogăția ideilor filosofice și frumusețea limbajului, „semnul celor aleși” (ți-a ales întotdeauna cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima exact ideile). Remarcă multitudinea de idei filosofice, religioase, științifice, mitologice care se regăsesc la Eminescu, și le explică prin cultura excepțională a acestuia. Evidențiază talentul excepțional dovedit în mânuirea limbii, concretizat în alegerea cuvintelor celor mai potrivite pentru exprimarea ideilor Analizează poezia de dragoste a lui Eminescu, afirmând că poetul a văzut în femeie doar copia imperfectă a unui prototip irealizabil. În mod greșit, arată că erotica eminesciană are o dimensiune pur instinctuală, refuzându-i deci platonismul. Remarcă bogăția și varietatea rimelor din lirica eminesciană. Potrivit criticului, originalitatea acestor rime este indiscutabilă. El însuși identifică trei tipurti de rime:rime noi , rezultate din rimarea unui cuvânt întreg cu altul prescurtat; sine-mi”/ „inemi” /„suie” cu „nu e”).).Rime rezultate din rimarea unui substantiv comun cu unul propriu („zid” cu „Baiazid”/ „oaspe” cu „Istaspe”). Observă că poetul a utilizat relativ puține cuvinte, dar le-a atribuit sensuri noi. Apreciază sonetele eminesciene, „Glossa” și „Oda”. Arată că una dintre sursele muzicalității liricii poetului de la Ipotești o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Mușatini). Laudă înteresul acestuia pentru folclor și faptul că a valorificat o serie de cuvinte populare (sară, nouri), dând versurilor o perfecțiune aproape onomatopeică. În finalul studiului, Maiorescu se lansează într-o profeție care a fost confirmată mai târziu, arătând că „pe cât se poate omenește prevedea”, literatura (poezia) românescă din secolul al XX-lea, va începe sub auspiciile geniului eminescian (deci poezia eminesciană va fi germenele din care se va naște toată poezia secolului următor).
Uniunea de la Arras a fost un tratat semnat pe 6 ianuarie 1579 în orașul Arras între provinciile Lille, Tournai, Douai, Orchies, Artois și Hainaut. Acest tratat a apărut ca urmare a Revoltei olandeze. Provinciile au căzut de acord asupra următoarelor puncte: Armatele stranine trebuiau să părăsească teritoriul provinciilor Raad van State (Consiliul Statelor/Consiliul de Stat, organismul politic de guvernare) să fie organizat ca sub conducerea lui Carol V Două treimi din membrii consiliului trebuie învestiți prin acordul tuturor statelor membre Toate privilegiile în vigoare înainte de începerea Revoltei olandeze trebuie restaurate Biserica romano-catolică era biserică de stat (singura religie permisă), celelalte biserici erau interzise În special ultimul punct a făcut imposibilă aderarea provinciilor nordice la acest tratat, pentru că în aceste provincii toleranța religioasă a dus la o mare influență și răspândire a cultului protestant. Ca urmare, provinciile nordice au semnat câteva săptămâni mai târziu un alt tratat, Uniunea de la Utrecht. Înainte ca în provinciile sudice să fie restaurată total conducerea spaniolă, a trebuit să fie distrusă rezistența din două orașe cu o mare comunitate calvinistă: Valenciennes și Tournai.
Praga se mai poate referi și la următoarele: Ofensiva Praga, ultima bătălie importantă din Europa din timpul celui de-al doilea război mondial
Guvernul Barbu Știrbei a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 4 - 20 iunie 1927. Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, cooperației și asigurării sociale Ministrul sănătății și ocrotirii sociale
Inițial, pe acest loc, soția sa - Doamna Stanca -, cu învoirea principelui Transilvaniei Gabriel Báthory, a reușit să ridice o capelă în stil bizantin, distrusă ulterior intenționat de către naționaliști fanatici maghiari. Capela a fost realizată sub forma unei troițe, așa cum este reprezentată pe o acuarelă realizată în 1820, achiziționată de istoricul turdean István Téglás (1853-1915), apoi de contele József Kemény (1795-1855) din Luncani. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, preotul greco-catolic Vasile Moldovan din localitatea Sânmihaiu, azi comuna Mihai Viteazu, a cumpărat terenul cu mormântul, spre a-l feri de alte profanări. Pe locul fostei capele, a fost realizată în anul 1928 de către Comitetul Femeilor Române din Turda o troiță din lemn, la recomandarea și la dorința Regelui Ferdinand I, exprimată la vizita sa, împreună cu Regina Maria, prin Turda în anul 1919. Realizarea Troiței a fost posibilă și cu sprijinul „Societății monumentelor istorice” din București. Troița de lemn, în prezent expusă la Muzeul de Istorie din Turda (din anul 1977), este lucrată în stil popular. Ea are gravată inscripția: „Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”.
Guvernul Vintilă I.C. Brătianu a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 24 noiembrie 1927 - 9 noiembrie 1928. Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, cooperației și asigurării sociale Ministrul sănătății și ocrotirii sociale
Guvernul Ion I.C. Brătianu a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 21 iunie - 24 noiembrie 1927. Ministrul agriculturii și domeniilor Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii, cooperației și asigurării sociale Ministrul sănătății și ocrotirii sociale
Mielina reprezintă un strat de fosfolipide, electroizolant, care înconjoară axonii neuronilor. Teaca de mielină, ce acoperă axonul, este prezentă numai la animalele vertebrate. Teaca de mielină este întreruptă la intervale fixe, în locații specifice, care se mai numesc noduri Ranvier, în cinstea savantului care prima dată le-a observat, în anul 1878, Louis Antoine Ranvier. Mielina are rolul de a izola electric fibrele nervoase, prevenind pierderea impulsului electric de către axon, în drumul acestuia (impulsul) de la o celulă nervoasă la alta. Mielina facilitează de asemenea o comunicare bidirecțională între axon și celula glială (Pfeiffer et al., 1993). În sistemul nervos central, teaca de mielină e produsă de oligodendrocite, iar în sistemul nervos periferic de către celulele Schwann. Mielina are o compoziție unică ce constă în 80% lipide și 20% proteine, dintre care mai abundente sunt myelin basic protein (MBP) și proteolipid protein (PLP). Pierderea stratului de mielină poate însemna apariția unor tulburări fiziologice la nivelul sistemului nervos central, putând provoca apariția unor afecțiuni precum scleroza multiplă (scleroza în plăci), având ca urmare modificări senzoriale sau motorii.
Guvernul Ion I.C. Brătianu (6) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 19 ianuarie 1922 - 29 martie 1926. Ministrul agriculturii și ad-interim la domenii Ministrul industriei și comerțului Ministrul muncii și ocrotirii sociale Ministrul muncii, cooperației și asigurării sociale
Râul Alunul se poate referi la următoarele cursuri de apă din România Râuri cu denumiri asemănătoare sunt:
Țările de Jos de Sud (, , sau Țările de Jos meridionale) este denumirea dată teritoriului din sudul regiunii Țărilor de Jos. Regiunea cuprindea marea majoritate a teritoriului actual al Belgiei (cu excepția Principatului episcopal Liège care făcea parte din Sfântul Imperiu Roman), teritoriul Luxemburgului și teritoriul actualei regiuni franceze Nord-Pas-de-Calais. Începând din secolul XIV ducii de Burgundia au unit provinciile Țărilor de Jos, care au intrat în 1482 sub dominație Habsburgică. În timpul Războiului de optzeci de ani provinciile din nord s-au separat formând Provinciile Unite. Provinciile din Sud au rămas sub dominație habsburgică, mai întâi sub cea a regelui Spaniei fiind cunoscute ca Țările de Jos Spaniole iar mai apoi, în 1713 prin Tratatul de la Utrecht, au intrat în componența Imperiului Austriac fiind cunoscute ca și Țările de Jos Austriece. Capitala era la Bruxelles iar la începutul secolului al XVII-lea aceasta a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă. Curtea arhiducelui era înfloritoare și găzduia numeroși artiști, printre cei mai importanți fiind Peter Paul Rubens. Până în 1621 sub puterea arhiducilor, Țările de Jos Spaniole erau practic independente, ulterior ele reintrănd sub controlul Regelui Spaniei. În secolul al XVII-lea, ca urmare a repetatelor războaie dintre regele Spaniei și cel al Franței, teritoriul Țărilor de Jos Spaniole a fost redus treptat. Franța a anexat Comitatul Artois și Cambrai iar Dunkerque a fost cedat Angliei. Ulterior, prin Tratatul de la Aachen din 1668, Tratatul de la Nijmegen din 1678 au fost cedate alte teritorii până la frontiera actuală franco-belgiană. În 1713, în urma Războiului pentru Succesiunea Spaniolă și a Tratatul de la Utrecht ce a fost semnat la sfărșitul acestuia, Țările de Jos de Sud intră în componența Imperiului Austriac. Austriecii nu arătat un interes deosebit pentru regiune, teritoriul fiind atribuit Austriei în principal în urma insistențelor britanice și olandeze de a contracara influența franceză. În cea de a doua parte a secolului al XVIII-lea scopul principal al politicii externe austriece a fost de a schimba Țările de Jos Austriece contra Bavariei. Ca urmare a politicii de centralizare a lui Iosif al II-lea, Țările de Jos Austriece se răscoală, formând în 1790 Statele Unite Belgiene, un stat independent care a trezit mișcarea de independență ce a dus la formarea statului belgian 40 de ani mai tărziu. În 1795, Țările de Jos de sud sunt anexate de către trupele revoluționare franceze și acestea, împreaună cu Principatul episcopal Liège sunt incorporate în teritoriul francez și sunt organizate ca și departamente împreună cu o parte din teritoriul Provinciilor Unite: La sfârșitul epocii napoleoniene, după Congresul de la Viena în 1815 frontiere Franței au fost readuse la limitele din 1791 iar teritoriul Țărilor de Jos de sud a intrat în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos.
Guvernul Ion I.C. Brătianu (5) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 29 noiembrie 1918 - 26 septembrie 1919. Ministrul cultelor și instrucțiunii publice Ministrul industriei și comerțului Ministrul agriculturii și domeniilor
Secretar pentru afacerile externe ale Statelor Unite ale Americii, în engleză, conform denominării originale, United States Secretary for Foreign Affairs, a fost o poziție a unei înalte oficialități federale care a existat între 10 ianuarie 1781 și 15 septembrie 1789, timp în care doar doi politicieni americani au ocupat această poziție, Robert R. Livingston și John Jay. Departamentul Statelor Unite care avea ca lider această poziție se numea Departamentul de stat al afacerilor externe ale Statelor Unite ale Americii, conform nomenclaturii originale din engleză, United States Department of Foreign Affairs. Ulterior atât departamentul cât și poziția oficialului executivului american au fost redenumite. Articolele Confederației au permis și indicat primului Congres al Uniunii, Congresul Continental, să selecționeze "astfel de comitete și ofițeri civili care sunt necesari conducerii afacerilor generale ale Statelor Unite (conform citatului original, "such committees and civil officers as may be necessary for managing the general affairs of the United States"). La data de 10 august 1781, la exact șapte luni după rezoluția sa din 10 ianuarie 1781, Congresul a selecționat pe Robert R. Livingston, unul din delegații statului New York, ca primul secretar al afacerilor externe al Statelor Unite (în original, pe scurt, Secretary for Foreign Affairs). Din varii motive, Livingston nu a putut să preia funcția decât la 20 octombrie 1781. A servit în oficiu până în 4 iunie 1783, dată la care a fost succedat de John Jay, care a servit până la data de 3 martie 1789, când exercitarea guvernării Statelor Unite conform Articolelor Confederației a fost înlocuită cu guvernarea conform Constituției Statelor Unite ale Americii. Funcția de secretar al afacerilor externe împreună cu Departamentul afacerilor externe (în original, "Secretary of Foreign Affairs" și "Department of Foreign Affairs") au fost reintroduse printr-o lege semnată de George Washington, primul președinte american, la 27 iulie 1789. Oricum, înainte ca funcția să fi fost ocupată, la 15 septembrie 1789, Washington a semnat o altă lege adițională prin care numele de "secretar al afacerilor externe" era schimbat în "secretar de stat al Statelor Unite" (în original, "United States Secretary of State"), schimbând simultan și numele departamentului din "Departamentul de stat al afacerilor externe ale Statelor Unite ale Americii" în "Departamentul de stat al Statelor Unite ale Americii" (în original, "United States Department of State"), adăugând simultan mai multe responsabilități și puteri interne atât oficiului secretarului cât și departamentului.
Voyageur (din franceză călător) este un album de studio creat prin proiectul muzical Enigma, lansat la data de 30 septembrie 2003. E al cincilea album de studio lui Enigma.
Serialul urmărește viața lui Al Bundy, un fost jucător glorios de fotbal american (care a marcat patru eseuri într-un singur joc pentru școala din Polk High!), ajuns prin ghinion vânzator de pantofi pentru femei. Soția sa, Margaret "Peg" Bundy, este o femeie acrită, needucată, casnică, cu o coafură roșie mare, haine retro din anii '70 și cu un mers ciudat cauzat de tocurile înalte pe care le poartă mereu. Kelly, fiica lui Al și Peggy este o păpușica atrăgătoare, populară, dar cu rezultate slabe la învățătură. Bud, fiul mai mic, este tocmai opusul surorii sale cam nebună, este nepopular, dar singurul dintre membrii familiei care a urmat vreodată cursurile unui colegiu. Vecinii lor sunt Steve Rhoades și soția lui Marcy, care mai târziu s-a recăsătorit cu Jefferson D'Arcy. Cele mai multe povești implică un Al intrigant fiind până peste cap covârșit de sărăcie și ghinion. Rivalitate lui și repulsia față de Marcy joacă, de asemenea, un rol semnificativ în cele mai multe episoade. Seriale de televiziune americane
World Wrestling Entertainment (WWE) Cruiserweight Championship a fost un titlul din promoția de wrestling World Wrestling Entertainment. Titlul corespunde categoriei ușoare, putând fi deținut de wrestleri cu o greutate maximă de 100 kg (220 lbs). Centura a fost retrasă pe 3 martie 2008,după ce ultimului campion, Hornswoggle i-a fost luată,devenind vacantă.
În mai 2008, CBS a preluat compania media online CNET pentru suma de 1,8 miliarde de dolari. Companii americane de televiziune
În 2016 se preconizează o cifră de afaceri de 842,86 milioane lei , un profit de 126 milioane lei și investiții de 314,98 milioane lei . Ministerul Transporturilor propune vânzarea a 25% din acțiuni în 2017-2018.
Robert Nozick () a fost un proeminent filosof american, în special în perioada anilor 1970 și 1980. A scris în urmatoarele domenii filosofice: filosofie politică, etică, filosofia științei, metafizică, epistemologie. Principala lui operă rămâne Anarhie, stat și Utopie apărută în 1974 ce a constituit un răspuns libertarian la cartea lui John Rawls A Theory of Justice apărută în 1971. Robert Nozick s-a născut pe 16 noiembrie în 1938 în Brooklyn, New York. Și-a început educația la școala publică din Brooklyn, și luând contact cu Republica lui Platon se hotărăște să studieze filosofia. În 1959 obține diploma A.B. la Columbia College, iar în 1961 și în 1963, obține diplomele de M.A. și, respectiv, Ph.D. la Universitatea din Princeton. La vârsta de 30 de ani, în 1969, devine profesor la Harvard. Primește multe premii, distincții și devine membru al multor asociații și comitete din comunitatea filosofică. În 1982, a fost consilier cultural pentru delegația Statele Unite la Conferința UNESCO: Politici culturale globale, ținută în Mexico City. A realizat programe de televiziune pentru teleziunea publică, în care a fost atât moderator cât și invitat. A avut doi copii, Emily Sarah Nozick născută în 1966 și David Joshua Nozick născut în 1968, și s-a căsătorit cu Gjertrud Schnackenberg. Robert Nozick moare pe 23 ianuarie 2002, având cancer la stomac. În acest interviu Nozick discută despre socialism, libertarianism, sport și natura invidiei. Deși s-a creat o percepție generală asupra lui Nozick ca fiind un ideolog al liberalismului radical, traseul lui intelectual începe de pe o poziție ideatică de natură socialistă. Cele mai multe discuții din acest interviu sunt purtate, tocmai, despre decizia lui Nozick de a îmbrățișa viziunea libertariană, renunțând la ideile socialiste. Când ajunge la Universitatea din Princeton intrâ în contact cu un student libertarian care îi împrumuta scrierile lui Friedrich Hayek, Constituția Libertății și Individualism și Ordinea Economică. Deși inițial Nozick vrea să respingă argumentele libertariene, el este convins până la urmă de concepția libertariană. Din punctul de vedere al lui Nozick schimbarea nu a fost atât de mare, nemai vorbind de convertire, cum au afirmat unii. Și atunci când era socialist, Nozick adopta o teorie a îndreptățirii, dar schimbarea a constat, tocmai, în faptul că a găsit cadrul corect de teorie a îndreptățirii, i.e. liberal. Nozick discută în continuare modul în care evaluează el filosofii. Pentru el ceea ce contează este cât de buni sunt filosofii în a construi argumente filosofice, și nu trebuie judecați după faptul dacă dețin sau nu adevărul. Nozick mai evidențiază faptul că în contextul filosofic contemporan studiul economiei, teoriei jocurilor, teoriei utilității, teoriei deciziei, se constituie ca elemente necesare pentru a lucra în domeniul filosofiei politice și sociale. În acest interviu Nozick discută despre etică, filosofie și știință, Karl Popper și metoda științifică, Ayn Rand și epistemologie, conștiință, relativism și viață academică. O idee filosofică importantă pe care Nozick o avansează în Invariances este cea de nivele ale eticii. Accentuând relația dintre coordonarea comportamentului și cooperarea pentru beneficiul mutual, Nozick susține că nivelul fundamental al eticii este cel al cooperării voluntare pentru beneficii mutuale. Pornind de aici, libertarianismul se interesează de acest nivel fundamental al eticii. Conform lui Nozick nivelul cooperării voluntare pentru beneficii mutuale permite ca fiecare individ să trăiască modul de viață ales și de aceea este fundamental. Problema apare atunci când nu există un consens cu privire la importanța primară a acestui nivel. Totuși, concepția lui Nozick în această problemă arată că el încă se situează în cadrul general al libertarianismului. După ce Nozick a afirmat în The Examined Life că imaginea pe care a avansat-o în Anarhie, Stat și Utopie este inadecvată, s-a speculat că Nozick a renunțat la concepția libertariană. Nozick afirmă că tot ceea ce spunea în The Examined Life este că nu se mai consideră un libertarian radical. Socratic Puzzles (1997); Această carte este o colecție de eseuri, articole, recenzii și proză scurtă științifico-fantastică. The Nature of Rationality (1993/1995); În această carte, Nozick cercetează care sunt funcțiile principiilor de care ne servim în viața cotidiană și se întreabă de ce nu acționăm exclusiv din interes. The Examined Life (1989); În această carte, Nozick dezvoltă, în continuare, concepția sa despre pluralismul filosofic, explorând relația dintre individ și realitate, precum și teme filosofice accesibile publicului larg, cum ar fi: sensul vieții, iubirea, moartea, credința. Philosophical Explanations (1981);În această carte, Nozick abordează urmatoarele probleme filosofice clasice: voința liberă, determinismul, natura experienței subiective și întrebarea fundamentală, cum o numea Heidegger, “de ce există ceva, mai degrabă decât nimic?”. În abordarea acestor probleme Nozick respinge ideea de dovadă filosofică propunând, în schimb, noțiunea de pluralism filosofic. Anarchy, State, and Utopia (1974/2001); În această carte, Nozick argumentează că drepturile individuale sunt fundamentale și că singurul stat justificabil din punct de vedere moral este statul minimal, care are scopul de a proteja indivizii împotriva violenței și de a veghea asupra respectării contractelor dintre indivizi. Statul minimal apare cu ajutorul unui proces pe care Nozick îl numește mână invizibilă. Anarhie, Stat și Utopie este o critică la cartea lui John Rawls, O teorie a dreptății, deoarece prezintă o teorie a dreptății ca îndreptățire, pe când Rawls în cartea sa sustine o teorie a dreptății ca dreptate redistributivă. Nozick mărturiseste că pentru el, Anarhie, Stat și Utopie, Philosophical Explanations și Invariances sunt cărtile cele mai incitante din punct de vedere intelectual. Totuși, influența cea mai puternică a manifestat-o Anarhie, Stat și Utopie, fiind cartea care l-a propulsat pe Nozick ca filosof pe scena internațională. Cu ajutorul acestei cărți Nozick a reușit să impună în filosofia politică o viziune alternativă la concepția lui Rawls despre dreptate, ceea ce dovedește impicit valoarea și impactul cărții în comunitatea academică. În viziunea lui Nozick, avem astfel o condiție suficientă pentru dreptatea unei distribuții de bunuri și posesiuni, asupra cărora fiecare este indreptățit să le dețină. În teoriile istorice ale dreptății rolul central este ocupat de principiul dreptății în achiziție, căci principiul dreptății în transfer nu poate funcționa până când nu s-a stabilit că indivizii sunt îndreptății la ceea ce urmăresc să transfere: principiul dreptății în transfer operează cu materialul oferit in prima instanță de principiul dreptății in transfer. Principiul dreptății in achiziție răspunde problemei „apropierii lucrurilor pe care nu le avem, aceasta include modalitatea în care lucruri pe care nu le posedăm pot intra in posesia noastră, procesul sau procesele prin care lucruri pe care nu le posedăm pot intra in posesia noastră, lucruri care pot ajunge in posesia noastra prin alte procese, măsura in care ceva ajunge să intre in posesia noastră grație unui anumit proces ș.a.m.d.”Însă așa cum unii autori au observat, „Nozick nu ne spune care anume este principiul dreptății in achiziție pe carre îl preferă; anume el nu se embarcă în sarcina de a specifica care proceduri pentru achiziționarea controlului asupra resurselor din starea naturală sunt drepte și care sunt nedrepte.” Acest principiu ar trebui să specifice ce acțiuni, din mulțimea de posibilități, sunt considerate ca oferind drepturi exclusive acelei persoane și datorii sau obligații pentru ceilalți. Principiul dreptății în transfer are rolul de a conserva dreptul moral conferit de achiziția inițială atunci când o posesiune trece in proprietatea altuia, îndreptățirea morală este preservată. Ca proceduri de transfer pe care Nozick se pare că le preferă sunt schimburile voluntare efectuate in cadrul pieții. Argumentul moral al lui Nozick pentru această teorie are la bază proprietatea asupra propriei persoane, care proprietate, susține el, este implicată de Formula Umanității a Imperativului Categoric: „Constrângerile colaterale asupra acțiunii reflectă principiul kantian fundamental că indivizii sunt scopuri și nu numai mijloace; ei nu pot fi sacrificați sau folosiți pentru înfăptuirea altor scopuri fără consimtământul lor. Indivizii sunt inviolabili.” Conform acestui argument, impozitarea progresivă va fi vazută de către autorul american ca fiind același lucru cu munca forțată. În Philosophical Explanations (1981), Robert Nozick formulează o teorie externalistă asupra cunoasterii adăugând definirilor clasice noi condiții menite să legitimieze o opinie adevărată drept cunoaștere prin apel la fapte externe proceselor cognitive conștiente ale subiectului cunoscător. Conform abordărilor internaliste clasice ale problemei cunoașterii, o persoană S știe că p dacă și numai dacă: este adevărat că p, S are convingerea că p, iar convingerea lui S că p este justificată. Această modalitate de întemeiere a cunoașterii a întâmpinat însă numeroase obiecții sceptice: se poate concepe faptul că subiectul cunoscător este victimă a unui spirit malefic de felul demonului cartezian care îl induce în eroare, că nu e mai mult decât un simplu experiment - un creier într-un recipient supus unor impulsuri fizice și chimice care îi creează iluzia lumii externe, sau că opinia sa este în mod accidental adevărată, etc. Nozick înlocuiește ultima condiție a cunoașterii din abordările clasice prin alte două condiții a căror miză este legitimarea externă a convingerilor subiectului epistemic - o persoană S știe că p dacă și numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, atunci S știe că propoziția p este adevărată în virtutea relației sale epistemice cu faptele lumii externe - convingerea lui S că p “urmează adevărul” (“tracks the truth”) faptelor externe. Relația subiectului epistemic cu lumea externă, funcționează ca un mecanism de producere a unor convingeri adevărate care pot constitui cunoaștere și nu este necesar ca S să fie conștient de funcționarea acestui mecanism. A treia condiție a cunoașterii îi permite lui Nozick să răspundă obiecțiilor sceptice. Răspunsul său se bazează pe negarea unui principiu epistemologic potrivit căruia dacă S știe că p și că p implică q, atunci S știe că q. Subiectul cunoscător poate avea cunoaștere a faptelor externe chiar dacă posibilitatea ca el să fie un simplu experiment sau victimă a unui spirit malefic nu poate fi definitiv respinsă: S poate ști că afară plouă, chiar dacă nu are cunoașterea faptului că nu este subiectul unui experiment sau victima demonului. Interviul a avut loc pe 26 iulie 2001. Interviul este disponibil on-line pe situlO buna parte din capitolul “Introduction” din Philosophical Explanations, a fost tradus in limba romana si antologat in cartea Filosoful-Rege. Are cunoaștere despre faptul că Principiu numit principiu al determinării sau al transmisiei cunoașterii Dacă opinia sa îndeplinește toate cele patru condițiiPentru că propoziția „S este subiectul unui experiment, sau victima demonului cartezian” nu îndeplinește cele patru condiții și, deci nu poate fi socotită drept cunoaștere
Potrivit lui Hart, în cazurile dificile ( hard cases) legea este indeterminată și un judecator ce se pronunță în astfel de cazuri trebuie să dea dovadă de discreție. Argumentul lui Hart se desfasoara astfel:Hart ilustrează această argumentare printr-un exemplu destul de simplu: legislatorul dă o lege prin care interzice intrarea vehiculelor în parcuri; termenul de „vehicul”, in opinia lui Hart, are în acest context un miez al înțelesului său împământenit ce se referă la mașinile si motocicletele cetățenilor, astfel, regula interzicându-le acestora să intre cu ele; însă, o serie de alte vehicule, cum ar fi vehiculele poliției, bicicletele, salvarea, au un înțeles ce se încadrează în zona de periferie a înțelesului termenului, și deci în cazul lor nu este clar dacă regula se referă și la ele sau nu, dacă cad sau nu sub incidența regulii. Un judecator care decide în astfel de cazuri aflate la periferie trebuie deci să facă o alegere mai mult sau mai puțin arbitrară cu privire la ce anume presupune aceasta regulă. Astfel o dispută juridica apare in momentul în care nu exista un consens cu privire la modul in care trebuie să fie interpretat un termen juridic.
Postul de radio Itsy Bitsy FM și-a început activitatea din iulie 2005, iar lansarea oficială a avut loc de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie 2005, ca un cadou pentru copiii din România. Lansat ca primul post de radio pentru copii din Europa, în mai 2009 s-a repoziționat pe piață, incluzând și părinții, sub sloganul „Un radio pentru copii și părinți isteți”.În 2014, postul de radio și-a schimbat radical grila de programe, oferind conținut în proporții de 50% părinților și 50% copiilor, cu o nouă imagine și un nou slogan: „Bucurie în familie”.„Noua grilă, gândită pentru două publicuri cu nevoi atât de diferite, cum sunt părinții și copiii, reușește să aducă și distracție întregii familii și susținere părintilor”, a spus Nadia Tătaru, co-fondator Itsy Bitsy FM. În 2016, Itsy Bitsy FM a inițiat și obținut, împreună cu partenerii săi, ca 1 Iunie (Ziua Copilului) să fie zi liberă națională, totodată atrăgând atenția asupra importanței timpului de calitate părinte-copil, pentru sănătatea emoțională a fiecărui copil. În prezent, brandul Itsy Bitsy include singurul post de radio din România pentru părinți și copii, site-ul itsybitsy. ro, atelierele pentru părinți și copii și evenimentele pentru timpul liber în familie. Radioul emite în eter în București și în peste jumătate din teritoriul României. Poate fi ascultat oriunde și oricând online, prin intermediul aplicației gratuite ITSY BITSY FM, disponibilă în GooglePlay și AppStore. Itsy Bitsy oferă un mediu sănătos și sigur pentru copii. În jurul postului de radio s-a construit o adevarată comunitate, un grup numeros de oameni interesați de starea de bine a familiei, de educația și creșterea copiilor, de la realizatorii emisiunilor până la specialiști, organizații, instituții, parteneri educaționali și celebrități precum Andreea Marin, Virgil Ianțu și Tily Niculae.
Dilthey este considerat empirist, în contrast cu idealismul german preponderent în acea perioadă, însă punctul său de vedere în ceea ce privește empiricul și experimentalul este diferit de empirismul britanic și pozitivismul, în ceea ce privește asumpțiile epistemologice și ontologice centrale, asumpții care sunt extrase din literatura germană și tradiția filosofică. Dilthey a fost interesat de ceea ce noi azi numim sociologie, deși nu a fost de acord să fie considerat sociolog deoarece în acea perioadă sociologia reprezenta doar concepțiile lui Auguste Comte și Herbert Spencer. Obiecțiile sale s-au îndreptat asupra asumpțiilor evoluționiste ale acestora, conform cărora există schimbări necesare prin care toate organizările sociale trebuie sa treacă. De asemenea, a criticat metoda natural-științifică a acestora. O preocupare care l-a urmat toată viața a fost aceea de stabili bazele teoretice și metodologice pentru științele umane, distincte dar în aceeași masura științifice ca și cele din științele naturii. Dilthey a sugerat ca orice experiență umană are două părți: cea a lumii înconjurătoare, condusă de legile necesității obiective, și cea a experienței interioare, caracterizată de dominația voinței, responsabilitatea pentru acțiuni, capacitatea de a supune totul în fața rațiunii și de a se împotrivi la orice din fortăreața libertății propriei persoane. Dilthey și-a susținut folosirea termenului de știința spiritului în lucrările sale susținând că orice alt termen echivalent (științe sociale, etc) surprinde doar un aspect dar pierd din vedere fenomenul central prin care toate celelalte sunt percepute și de care sunt stâns legate - spiritul uman. Pentru Dilthey spiritul nu este o entitate abstractă lipsită de substanță ci trebuie înțeles în contextul vieții sociale concrete a indivizilor. literatura germana este prezentă în ideile lui Dilthey, deși acesta nu face referiri directe ideile se regăsesc în lucrarea Construcția lumii istorice în științele spiritului
Lapidariu (din ) este denumirea dată unei colecții de pietre mari sculptate sau gravate, ca basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc. Aceeași denumire o poartă și locul în care se păstrează o astfel de colecție. În colonada ce înconjoară Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia este organizat un lapidariu cu piese antice romane și piese medievale, descoperite în oraș și în localități din județ. Muzeul Castelul Corvinilor, înființat în 1974 cuprindea inițial piese de lapidariu provenite de la lucrările de restaurare efectuate asupra monumentului la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Actualmente muzeul deține și colecții de arheologie. Pe o latură a colonadei din jurul Catedralei Reîntregirii Neamului din Alba Iulia este organizat un lapidariu cu piese romane și medievale. În Cetatea Oradea a fost amenajat un lapidariu la subsol, cu spații expoziționale, spații de depozitare, spații de cercetare, laboratoare, spații administrative, cafenea, spațiu comercial, garderobă, spații pentru secretariat și informații, sală de lectură, bibliotecă virtuală, grupuri sanitare și punct termic, însumând 5.909,60 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. În capela sudică a Bisericii Evanghelice fortificate din Hărman, menționată pentru prima dată într-un document din 1240, a fost oganizat un lapidariu. În Muzeul Național de Istorie a României, din București, există un lapidariu în care, pe lângă pietre funerare medievale există și o copie a Columnei lui Traian, de la Roma. În Muzeul Colecțiilor de Artă, din București, în lapidariul Galeriei de Artă Veche Românească, se păstrează o serie de piese de sculptură în piatră, care au aparținut inițial unor monumente de arhitectură veche românească, monumente dispărute în diferite circumstanțe, unele demolate în beneficiul unor sistematizări de la finele secolului XIX, altele rezultând din demolările iraționale din anii '80, între care pietre de mormânt, pisanii, ancadramente de uși și ferestre, coloane monumentale și baze de coloană, capitele etc. În micul lapidariu de lângă Biserica Stavropoleos, din București, pe lângă alte exponate se păstrează și două console ale balustradei ornamentale ale Turnului Colței.
Conține o colecție impresionantă de vestigii din perioada romană, găsite în perimetrul Turzii, mai ales în castrul roman Potaissa (sarcofage, lei funerari, statui, coloane, capiteluri etc). În anul 2011 lapidariul a fost reamenajat, fără a putea asigura însă protecția pieselor romane contra vandalismelor. Majoritatea pieselor romane din lapidariu au fost mutate în anul 2013 în incinta Muzeului de Istorie învecinat, spre a fi ocrotite de distrugeri și vandalisme. Piesele se găsesc fie în interiorul muzeului, fie în lapidariul din curtea acestuia. Acolo au fost restaurate de specialiști și etichetate, corespunzător normelor muzeale. Busturile de bronz ale lui Traian și Decebal (Ettore Ferrari, 1928), păstrate în lapidariul din Turda între anii 1940-1995, au fost restituite în anul 1995 Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca. Au fost aduse de la Cluj la Turda la Cedarea Ardealului în anul 1940, spre a fi ferite de distrugere din partea extremiștilor maghiari. Piese romane găsite în castrul Potaissa se păstrează și în diferite alte locuri: Piesele romane incastrate în anul 1840 în zidul porții de intrare în curtea casei din str. Avram Iancu nr.3 (părți din baza unui monument funerar) au fost mutate la data de 30 iulie 2014 la Muzeul de Istorie din Turda.
Ruinele acestei fortificații medievale sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015 (). După marea invazie tătară din 1241 și după ravagiile cauzate orașului Turda de ulterioarele atacuri tătare și turcești, s-au construit în secolele următoare fortificații de apărare în jurul celor 3 biserici principale din oraș: Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche și Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă. Cea mai importantă fortificație (numită și “castel” sau “cetate”) s-a construit în jurul Bisericii Reformat-Calvine din Turda-Veche. Fortificația s-a construit între anii 1445-1455, folosindu-se multe materiale gata fasonate din castrul roman Potaissa. Biserica a fost împrejmuită cu un zid gros de apărare, având patru bastioane de colț (probabil cu turnuri): Pe vremea principelui Sigismund Báthory (1581-1597 si 1599-1602), bastionul de nord-vest a fost demolat, spre a permite construcția Palatului Princiar învecinat bisericii (azi Muzeul de Istorie). Altarul (corul) bisericii, în lungime de 8-10 m, a fost demolat la construcția fortăreței (biserica era prea lungă și nu ar fi încăput în interiorul fortăreței). Se mai păstrează în prezent un fragment de zid în lungime de 25 m la aproximativ 40 m sud de biserică, paralel cu strada Mircea cel Bătrân, între biserică si curțile caselor învecinate (nr. 2-4), având un bastion trapezoidal de colț (bastionul de sud-vest). Pe partea externă a acestui zid se mai păstrează inscripția 1608, anul refacerii acestei porțiuni de zid (pe vremea principelui Gabriel Báthory, 1608-1613). De asemenea, există urme din zidul estic in spatele casei din Piața Republicii nr.17. In pivnița casei din str. Hașdeu nr.9 se mai păstrează un fragment dintr-o poartă de intrare în fortificație, iar în curtea casei nr.11 o porțiune a zidului de vest.
Fondarea studioului s-a realizat dupa demisia forțată a lui Katzenberg de la Walt Disney Company în 1994. La sugestia lui Spielberg, cei doi au luat legătura cu Geffen pentru a forma un nou studio. Studioul a fost oficial înființat în octombrie 1994 cu un buget de 33 de milione de dolari de la fiecare din cei trei fondatori plus 500 de milioane de la co-fondatorul companiei Microsoft, Paul Allen. Studioul a avut cele mai bune succese cu filme, în special cu animații. DreamWorks Animation s-a aliat cu Pacific Data Images în 1996 pentru a crea unele din cele mai de succes filme de animație la încasări din istorie, cum ar fi Antz (Furnicutze) în 1998, Shrek în 2001 și continuarea sa, Shrek 2 în 2004, A Shark Tale (Povestea unui rechin) în 2004, Madagascar în 2005, Over The Hedge (Peste tufiș) în 2006.